Plăcerea somnului fără vise

=========================
M-am învăţat să mă culc târziu, la o oră sau chiar două după miezul nopţii, şi îmi place somnul adânc, fără vise (sau cel puţin fără vise de care să-mi aduc aminte), care mă cuprinde odată ce mă cuibăresc în pat şi mă las înfrântă de oboseală. E ca o desprindere de lume – fără a o părăsi cu totul, ştiind că îmi e larg deschisă calea de întoarcere…

Anunțuri
Categorii: plăceri mărunte, vise

Navigare în articol

Comentariile sunt închise.

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: