"Nu spera şi nu ai teamă…"

=========================
Well, cum zic prietenii mei, vorbitorii de limbă engleză pe care îi traduc în „mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim”, cineva mi-a dat de înţeles că ar fi şanse să-mi publice într-un volum tipărit poveştile, alegând de aici, de aici şi din ce mai am pe-acasă, altcineva mi-a zis acum vreo două (sau trei?) luni că o să-mi mai trimită ceva de tradus… Dar se pare că amândouă proiectele au rămas baltă, fără să se fi ostenit careva să-mi dea de ştire…
Nu-i bai. Nicidecum. Nu ţin morţiş să mi se publice povestirile alea, că altminteri m-aş fi agitat în acest sens până acum. Iar de tradus am din alte surse, slavă Domnului. Dar mă gândesc c-am îmbătrânit degeaba dacă oamenii încă mă mai pot dezamăgi… La vârsta mea ar fi trebuit să fiu imună!!!
A nu se înţelege că mi-aş fi pierdut liniştea, pofta de mâncare sau somnul. Dar mi-a rămas un gust amar, ar trebui să mănânc mai multe dulciuri ca să scap de el şi nu ştiu dacă la vârsta mea îmi face bine! Dar glicemia nu mi-a luat-o razna şi, la urma urmelor, nici nu sunt chiar atât de grasă, aşa că mă duc să-mi fac o cafea cu o linguriţă de zahăr în plus. O s-o beau cu biscuiţi, ca desert, după o omletă gustoasă cu brânză… Niam, niam – că doar am mai spus pe undeva care e reţeta fericirii („Lots of chocolate for me to eat”)!
COMPLETARE ULTERIOARĂ:
Ca să desăvârşesc cura, mi-am luat şi o îngheţată – cu cacao şi ciocolată, bineînţeles!

Anunțuri
Categorii: neseriozitate

Navigare în articol

2 gânduri despre „"Nu spera şi nu ai teamă…"

  1. Asta ma deranjeaza si pe mine, lipsa de bun simt elementar! Incepand cu functionarii care ar trebui sa te serveasca (pe banii tai), dar te trateaza de parca ti-ar face un favor, pana la potentialii parteneri de afaceri carora le este greu sa dea un telefon si sa spuna sincer: Scuza-ma, m-am grabit.. nu mi-a iesit cum credeam… sau orice, amabil si la obiect.
    Am avut ocazia sa lucrez, de la inceputul activitatii mele in multe ocazii cu straini si modul de abordare este complet diferit. De orice fel ar fi,destepti sau prosti, interesanti sau anost, intotdeauna, dau semne clare ca isi respecta partenerul de dialog. Ne mai trebuie probabil multi ani sa ajungem la acest nivel de civilizatie

  2. Mă tem că aşa este – din păcate…

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: