Trec zilele-n goană – depresie

O fi fiind adevărat că aşa-numitele zodii ne influenţează? Şi o fi fiind adevărat ce se spune despre zodia racului? Un pas înainte şi doi înapoi? Că mie aşa pare să-mi meargă! Lucrurile par să-nceapă bine, par să înainteze pe calea cea bună – şi se împotmolesc dintr-odată. Totul se transformă în dezamăgire – şi în primul rând mă dezamăgesc eu, pe mine însămi. Am îmbătrânit degeaba, nu ştiu cum să tratez cu oamenii, nu ştiu cum să-mi vând marfa. Dacă nu fac impresie proastă de la început, e timp după aceea, mai curând sau mai târziu. În adolescenţă eram atât de timidă încât păream de multe ori idioată. Acum mă trezesc trăncănind vrute şi nevrute – mai mult nevrute, cu cine trebuie şi cu cine nu trebuie – mai mult cu cine nu trebuie. Ca dovadă – acum n-ar trebui să scriu asta aici, nu-i aşa? Şi chiar mi-e lene să scriu mai departe – mai bine mă întorc la tradus, poate până la urmă mă mai şi plăteşte cineva. Şi poate ăia care-au zis că au fost „foarte încântaţi” (sau „extrem de încântaţi”, nu mai ştiu, oricum a fost un superlativ, repetat de două ori în timpul aceleiaşi conversaţii, deşi o asemenea declaraţie nu era un amănunt necesar în context) de prima mea traducere mi-o dau şi pe a treia; mă rog, poate acum or fi rumegând-o pe a doua – să vadă dacă-i încântă la fel de mult. Asta ca asta, dar i-am rugat de-o săptămână să-mi trimită o altă adeverinţă de venit (scanată, nu e necesar originalul), fiindcă din cea trimisă lipseşte un amănunt esenţial – şi nimic, nici „bună ziua, mielule”, nici „pârţ curule”, cum zicea bunica.
Şi zău că nu pricep de ce n-or fi angajând editurile traducătorii – aş prefera, de exemplu, să fiu plătită în acord, în funcţie de numărul de pagini traduse pe lună, şi să scap şi de toată hârţogăraia şi de toate complicaţiile implicate de drepturile astea de autor. Fiindcă, uite, de pe 10 septembrie încoace, de când cică „obligaţia declarării, calculării, reţinerii şi plăţii contribuţiilor individuale de asigurări sociale şi de asigurări pentru şomaj, corespunzătoare veniturilor prevăzute la alin. (2), revine plătitorului de venit”, unii îmi plătesc contribuţiile cu pricina şi alţii nu. Şi dacă nu mi le plătesc, eu ce-ar trebui să fac? Mi se poate găsi vreo vină, dacă obligaţia e, conform legii, a lor, nu a mea? Mai grav decât atât, ce fel de „autor” sunt eu dacă redactorul face ce vrea muşchii lui cu traducerea mea, ca ăsta despre care-am scris aici? Ce părere îşi fac cititorii despre mine, ca traducător, când au în mână o carte care-ncepe cu fraza cu pricina? Măcar n-am avut baftă să fi fost undeva, mai pe la mijloc – că erau mai multe şanse să fie trecută cu vederea…
Şi gata, chiar mă opresc aici, am exorcizat demonul, l-am trimis în literele de pe ecran, peste o jumătate de oră o să fiu din nou optimistă – am o singură viaţă şi merit să mi-o trăiesc ignorând umbrele, nu? Şi parcă nici nu sunt chiar atât de negre… pentru atâta lucru n-are sens să mă tem c-o s-o sfârşesc dându-mi duhul într-un şanţ, de frig şi de foame, că de băut poate oi găsi prin vreo băltoacă!
Anunțuri
Categorii: jurnal, nemulţumiri, sictireală, traduceri, ţicneală cronică | Etichete: ,

Navigare în articol

2 gânduri despre „Trec zilele-n goană – depresie

  1. Defularile post traumatice, indiferent de motive,sunt binevenite, chiar de dorit. Faptul ca suntem sub semnul zodiilor, are o importanta mai mult psihologica. Ca noi tot astia suntem.
    In egala masura toate dezechilibrele, cacofoniile aparatului birocratic, de control si exploatare ale individului, duduie.
    Multa vreme dăsteptii carele le stiu pe toate(?!) spuneau ca timiditatea, rusinea in general, sunt cauzate de complexe de inferioritate. Aiurea…Sunt semnele unei sensibilitati aparte. Sunt semnele unui respect profund fata de intregul inconjurator. Nesimtitii, insensibilii…n-au nici o “scama”, sunt “pozitivi” cica…Pozitivii astia atrag “negativul”in lume.

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: