Trec zilele-n goană – traduc şi plâng

Traduc pe dracu! Nu traduc! Plâng de o oră ca proasta – de nervi, de ciudă…
Poate c-o s-ajung să cred în zodii, că fac ce fac şi dau înapoi, ca racu’…
Am vrut să scriu pe blog – nu pe ăsta, pe celălalt, un articol intitulat „Trei ani, trei luni şi trei zile” – un soi de bilanţ al activităţii mele de traducător, începând din ziua când a devenit singura mea activitate retribuită. Da am renunţat. De ce? Păi ce era să scriu?

  • Că anul ăsta, de la 1 ianuarie şi până în prezent, am încasat 7537 de lei noi?
  • Că din această sumă fabuloasă am plătit 2086 pentru asigurarea de sănătate şi drept cotizaţie la pensie? (Iar pentru pensie cotizez cu minimul posibil, 222 lei/lună; şi presupun că, dac-oi apuca vârsta pensionării, o să am oricum un venit de rahat, da poate mi-o ajunge măcar pentru întreţinere, ca să nu cerşesc decât pentru mâncare!)
  • Că la ora actuală am de primit, ca sumă restantă, 13581 lei noi?

Da nu de asta m-am enervat azi, ci pentru că, după ce am trimis trei e-mailuri la contabilitatea uneia dintre editurile cu restanţe (cu care m-am înţeles să-mi dea banii eşalonat, cu ţârâita, câte un pic în fiecare lună), întrebând dacă pot ridica de la sediul lor banii pe iunie în caz că ajung săptămâna asta în Bucureşti, am primit în sfârşit următorul răspuns, semnat de casieră:

„În legatura cu plata planificata in aceasta luna, va vom anunta imediat ce avem un raspuns.
O saptamana placuta.”

De parcă aş fi cerut cine ştie ce favoare, ceva bani în avans, vreo sumă fabuloasă, nu o datorie reeşalonată, nu circa o treime dintr-o lichidare pe care, conform contractului, ar fi trebuit s-o încasez acum o jumătate de an!
Probabil că aşa-mi trebuie, fiindcă sunt tâmpită şi continui să colaborez cu oamenii ăştia şi să încerc să mă-nţeleg cu ei omeneşte în loc să-i dau în judecată pentru neplata obligaţiilor contractuale!

Precizare ulterioară (24 iunie 2011):  a doua zi (vezi aici) s-a schimbat macazul. Iar ieri am trecut pe la editură şi am primit suma solicitată.

Anunțuri
Categorii: nemulţumiri, traduceri

Navigare în articol

20 de gânduri despre „Trec zilele-n goană – traduc şi plâng

  1. Trist ce se întâmplă. Şi profund nedrept. For what it's worth, I'm with you. 😦

  2. Mulţumesc. Mircea, e bine când simţi că te înţelege cineva…

  3. Alexandrina

    Imi pare rau sa aud asa ceva. E meritul dumneavoastra si nu ar trebui sa va milogiti sa va dea ceva ce va apartine. Va sustin si va doresc de-acum incolo numai lacrimi de fericire……

  4. Dragă Vero,

    Sunt alături de tine şi de colegii noştri traducători de beletristică (mai ales)care trec prin aşa ceva. Mi s-a întâmplat şi mie să insist pentru plata drepturilor de autor şi într-un final să fiu plătită, deşi prevederile contractului erau cu totul altele. E drept, şi eu am avut unele întârzieri, dar ideea pe care vreau s-o subliniez şi pe care ai exprimat-o cu năduf în acest blog post este că deocamdată, în România, nu poţi face traduceri decât din pasiune, fără a putea spera măcar că poţi trăi din asta.

    Pe de altă parte, mă gândesc la cititorii care se delectează cu cărţile traduse de cei ca noi şi mă bucur în sinea mea… În fine, eu sunt la început de drum, cu job în paralel şi mai muuulte de învăţat.

    Te îmbrăţişez, continuă să fii ceea ce eşti!

  5. Cunoaştem, e gruasnic… Şi eu am predat acum treisprezece luni la Nemira o traducere apărută vara trecută şi încă nu m-au plătit integral. (sună cunoscut?: Stimate domnule Moldovan, Va vom anunta imediat ce se va face esalonarea platilor. Ne cerem scuze pentru intarziere. Toate cele bune!) La un moment dat, pur şi simplu au încetat să-mi mai răspundă la mailuri…

    Ţinem pumnii!

  6. Pe cat punem pariu ca ghicesc de la ce editura ai primit raspunsul? Eu am primit asa: o sa va dam banii saptamana viitoare, bla, bla, bla, apoi, esalonat, cate x lei la fiecare doua saptamani. Sa mentionez ca a trecut saptamana viitoare si n-am primit nimic? Si sunt bani pentru carti vechi, ca eu nu mai lucrez cu ei de multa vreme.

  7. @Alexandrina:
    Mulţumesc pentru susţinere şi pentru urări!

    @Vali:
    În clipa de faţă, îi înjur (de mamă, de tată, de bunici, de fraţi, de surori şi de tot neamul) pe toţi indivizii care traduc din pasiune, adică acceptă s-o facă fără bani! Fiindcă au învăţat editurile cu nărav! Fiindcă nu pricep că „time is money”! E OK să traduci din pasiune pentru un editor care face cărţile cadou, dar nu pentru unul care le vinde! 😛
    Eu una aş putea să trăiesc foarte bine din traduceri, chiar aşa prost cum sunt plătite în ţara asta, dacă aş primi banii fără prea mare întârziere.
    Ţie îţi doresc succes şi îţi mulţumesc pentru susţinere!

    @Alex:
    În ceea ce mă priveşte, cu Nemira lucrurile merg o idee mai bine (s-ar părea că dau prioritate traducătorilor cu care lucrează permanent), dar nici acolo nu stau pe roze 😛
    Nu ne rămâne decât să ne ţinem reciproc pumnii! 😀

    @Laura:
    Nu pun pariu cu tine, fiindcă ştiu sigur c-o să-l câştigi! 😀
    Probabil că ar trebui să nu mai lucrez nici eu cu ei, dar până una-alta n-am găsit un colaborator stabil cu care să-i înlocuiesc, aşa că trebuie să mai continui cu cerşitul. Încep să-nvăţ să intru pe fereastră după ce mi se trânteşte uşa în nas… 😀

  8. Dan

    Si de ce nu da-ti numele acestei (acestor) edituri de cacao, ca sa le evitam? Sa fie Rao?

  9. @Dan:
    Din acelaşi motiv pentru care nu vă daţi dv. aici nici măcar numele întreg, ca să nu mai vorbesc de alte date care v-ar putea identifica 🙂
    Plus că, dacă nu ştiţi, puteţi descoperi cu uşurinţă cine sunt eu şi care sunt cele 2 edituri care colaborez permanent; şi am dat deja de înţeles, într-un comentariu precedent, că nu e vorba de Nemira…

  10. Bogdan Marchidanu

    @Dan
    Va dau eu nume de edituri cu care sunt in aceeasi situatie nefericita: RAO, Nemira, Humanitas, Curtea Veche. Chiar credeti ca la ora actuala mai exista edituri care sa isi respecte colaboratorii?

  11. v

    „La ora actuală”… mai toată lumea e crizată. Dintre editurile mari, (cred ca doar) Poliromul mai plateste constiincios. Una pentru toata tara…
    Sînt edituri care s-au lovit relativ recent de probleme, pe care abia recent le-a ajuns criza din urmă. Dar datoriile vechi de ani sînt altceva. Unele edituri aşa au făcut dintotdeauna ori s-au 'deşteptat' la un moment dat, mai demult, şi şi-au zis că traducătorul e material consumabil, oricum sînt sute de fomişti de toate vîrstele care ştiu o brumă de-o limbă străină şi 'pot' traduce, deci să-i înlocuim pe bandă rulantă şi să uităm să-i mai plătim. Că şi-aşa nu contează ce porcărie de traducere iese, nu? Iar pe ăştia buni… na, i-am ţepuit o dată, de două, de trei ori, dacă nu mai putem să-i ţepuim, măcar să nu-i mai plătim. Din urmă.
    Cam asta văz să fie starea generală. Unii au început să plătească din ce în ce mai tîrziu deşi sînt de bună credinţă. Alţii n-au avut bună credinţă niciodată. Cîţiva au renunţat la ea pe parcurs, că nu era rentabilă.
    Cel mai mult şi mai mult mă enervează calitatea de consumabile. Greşesc. Cel mai mult şi mai mult mă enervează că în ţara asta tot mai răhăţită nu te poţi smulge din calitatea de material consumabil.

  12. v

    Bineînţeles că bătutul de cîmpi m-a împiedicat să mai spun ce era mai important: Vero, sper din tot sufletul să apuci să vezi la ochi banii ăia cît mai curînd posibil. Şi să nu mai ai parte de asemenea loaze!

  13. Mulţumesc mult, v! Sper să fie aşa!

  14. @Bogdan Marchidanu:
    Sună foarte sumbru, înseamnă că trebuie să mă reprofilez… Mă duc la ţară, la socri, poate sunt în stare să cresc găini şi iepuri, că la muls vaca şi la prăşit nu mă-ncumet…

  15. Astea sunt momentele, dragă Vero, când mie îmi vine a spune că nu de vorbe e nevoie şi că ar trebui să ne adunăm noi toţi care ne bucurăm de rodul muncii tale şi să vizităm acea editură. Sunt convins că după câteva şuturi bine poziţionate în partea din spate a unor pantaloni de stofă călcaţi la dungă, s-ar găsi imediat banii.
    Trăim din păcate într-o ţară în care de lege nu se mai teme nimeni şi cine nu vrea să pice de fraier trebuie să apeleze la argumente nedemne de un om civilizat…

  16. Ei, cred că dacă toţi traducătorii nemulţumiţi ar trage câte un şut acolo unde spui, persoana în cauză ar ajunge la reanimare…
    Dar, cum s-ar spune, „nu vrem moartea păcătosului, ci îndreptarea lui” 😀

  17. Desi e trista postarea asta, emailul lu' madam aia de la editura m-a facut sa rad. Cucoanele astea (alese bine, niste tzatze cu acte-n regula) au senzatia ca ne fac un bine daca ne spun ca suntem pe lista de prioritati (asta spun tuturor traducatorilor, cred) si ca ne vor plati de indata ce se va putea. De fapt, asta mi-a zis si mie redactorul, ca astia care traducem permanent suntem favorizati. Stai putin – favorizati in ce sens? Ca ne luam banii dupa un an, si atunci cu scandaluri peste scandaluri si amenintari? Si uneori nici dupa un an? Ca exemplu, am, printre alte carti, una predata in martie 2010. N-am primit avansul pe ea. Si in urma unor discutii aprinse cu madam aia (Angela Damian, pe numele ei), in lista pe care a facut-o ea cu ce am predat eu, reiese ca avansul trebuia sa-l primesc pe 2 februarie 2011. Pardon?! De unde si pana unde 2011? Nu mai spun de faptul ca mi-a scos ochii ca am intarziat cu doua titluri (intarziate cu acordul redactorului). De fapt, uite emailul, ca sa vezi ce intepaturi subtile incearca ea: „vom planifica in cel mai scurt timp avansurile si vom incerca sa avem un termen de plata mai scurt decat cel de predare al lucrarilor.” Dupa ce ca eu sunt intelegator cu ei, mai arunca si niste emailuri din astea nesimtite. Ce sa-i faci, asa le-au invatat, probabil, sefii…

  18. Si eu am intârziat de vreo 2 ori cu predarea, tot cu acordul redactorului, dar n-au îndrăznit să-mi scoată ochii pentru asta. Fiindcă ei aveau deja restanţe la plată şi am spus pur şi simplu că îi amân fiindcă o altă editură, care plăteşte la timp, are o urgenţă.
    Dar si eu cred că şefii le-au învăţat să procedeze aşa – poate primesc şi vreun bonus când reuşesc să-nchidă gura vreunui traducător nemulţumit 😀

  19. Vero, eu ii dau in judecata. Deja sunt intr-o situatie disperata, am foarte mare nevoie de bani si nu mai pot astepta dupa plati nefacute din 2010 primavara. Eu cu ei oricum am incetat orice colaborare de anul trecut, iar daca editura la care traduc in prezent nu mai vrea sa lucreze cu mine pt ca i-am dat in judecata pe altii, o sa-mi para rau, dar n-o sa mor. Am zeci de milioane de luat de la astia si nu ma las, mor cu ei de gat.

  20. Îţi urez succes, Laura. Dacă nu fac cumva vreo confuzie, am mai auzit de cineva care i-a dat în judecată şi a câştigat.
    Eu continui tot în stilul de până acum – nu rup definitv relaţiile cu nimeni, fiindcă sper s-o lungesc cu traducerile până reuşesc să ies la pensie; oricum, o să-mi dau silinţa în acest sens 🙂

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: