Parfumul amăgitor al cuvântului blogărit- cu douăsprezece ispite

– De fapt, traducerile şi SF-ul sunt lumea ta, se zborşeşte la mine muierea căruntă din oglindă.  Blogăritul nu e decât un magnet de pe margine, atracţia lui îţi sfredeleşte perpetuu tâmpla, te potopeşte cu o melancolie fără rost când vezi că alţii îşi pun pe bloguri picturi de cuvinte şi tu nu, fapt ce-ţi stârneşte o tulburare a minţii, care nu se dă dusă cu un picior în dos, ci numai după ce timpul – care e limitat, cucoană, ţine minte! – ţi se lasă îmbătat de parfumul amăgitor al cuvântului blogărit, scurgându-se către desfătarea lui virtuală. Bagă-ţi minţile în cap, femeie! N-o să moară nimeni dac-o s-o răreşti cu fâţâiala asta de ţipar prin blogosferă! Dă-i trupului tău teluric somnul de care are nevoie, câştigă-i „pâinea cea spre fiinţă”! Vezi-ţi de traduceri şi, dacă tot baţi câmpii, barem scrie dracului ceva tipăribil, acum, cât există oameni dispuşi să-ţi găzduiască elucubraţiile în câte o carte!
Tipa din oglindă e pe picior de război, şi-a ieşit din tipar, nu e vorba doar de minoră tulburare agresivă. Individa nu e decât o anexă virtuală a suportului meu teluric, dar se poartă ca şi cum ea ar ţine pâinea şi cuţitul, ca şi cum toată înţelepciunea noastră comună s-ar fi strâns, ca atrasă de un magnet straniu, dincolo de tâmpla pe care nu i-o pot privi decât pieziş, chinuindu-mi ochii. Până la ea n-ajunge nicio ispită, şi aşadar nici măcar o boare din parfumul amăgitor al cuvântului blogărit, cum l-a botezat; pentru ea lumea nu e decât o succesiune de picturi – animate, dar inodore şi adesea insipide, care mă poartă în centru şi care sunt ursite să moară odată cu mine, trecând-o pe ea însăşi dincolo de nedefinita margine a universului cunoscut; motiv pentru care, de când ne ştim, întreaga ei grijă mă învăluie, uneori cu melancolie, într-un flux perpetuu.
Nimeni nu mă iubeşte aşa cum mă iubeşte ea! Şi totuşi mă las atât de rar pătrunsă de parfumul cuvântului ei! Să-mi fie ruşine!!!
Şi în clipa asta chiar îmi este, şi promit – luând  drept martori, în ordine alfabetică, clubul poveştii parfumate şi clubul psi – că-mi bag minţile-n cap, cum spune ea!
Sper că s-o găsi cineva care să mă facă cu ou şi oţet dacă n-o să mă ţin de cuvânt!
Anunțuri
Categorii: blogărit, duzina de cuvinte, filozofie, poveşti, vise, ţicneală cronică

Navigare în articol

42 de gânduri despre „Parfumul amăgitor al cuvântului blogărit- cu douăsprezece ispite

  1. da' de câte ori n-am zis!
    ba', chiar odată mi-a si ieşit, vreo opt luni n-am intrat pe almanahe nici măcar din greşeală…da' , uite-mă, îs tot aici…am şi oglindă! 🙂

  2. *o dată…mergea şi odată, că e hăt departe timpu' ăla.

  3. Hmmm, ciudat – n-am auzit să se pună frunze de Veronică în salata orientală… 😛

  4. ba se pun, dragoş, li se zice verocinisme! 🙂

  5. fataiala de tipar? )) hai mai…ca tu, eu..noi suntem sirene…:))

  6. da crezi că scapi de mine, vero?
    lasa fâţâiala şi scrie… eu aştept deja a doua carte!

  7. Cartea, cartea, cartea! 🙂

  8. Si faca-se voia ta..Topaie , cum vrea muschiu tau, intre blog si traduceri! O zi buna,Vero :))

  9. Inca o carte!! 😀 da, da, da

  10. Eu sunt un pic mai egoistă. Nu poți să le faci pe amândouă ? Mai gândește-te ! Din când în când.

  11. Dacă nu era parfumul cuvântului blogărit, aşa amăgitor cum zice tipa din oglindă, nici eu şi poate că nici alţii din cei ce-au lăsat cereri aici, n-am şti să cerem încă o carte. Pentru că nu se ştie dacă am fi nimerit-o pe prima. Aşa că amăgirea nu e amăgire, cred.

  12. Opt luni – uau! Eu nu ştiu dacă mi-au ieşit vreodată măcar 8 zile! 🙂

  13. :)))))))))

  14. Nu e salată orientală, e ghiveci… 😛

  15. Da, ghiveci de/cu veronicisme! :))

  16. Se aprobă, dar beleaua a fost că-n duzină n-am găsit nicio sirenă, doar ţiparul… :))

  17. Aşa zice şi individa din oglindă! :))

  18. OK, OK, OK… Aşa îi spun şi individei din oglindă! :))

  19. Mulţumesc, ţopăiesc! =))

  20. Se fac încercări…

  21. Din când în când… 🙂

  22. Nu pot să zic că nu-i aşa… 🙂

  23. Parfumul cuvantului „blogarit” ma atins si pe mine si desii ca si femeia din oglinda ta sunt grizonata, ma îmbat în fiecare zi cu cele douasprezece ispite si nu vreau sa ma dezobisnuiesc!
    O duminica frumoasa!

  24. O privire veselă şi şugubeaţă nu poate decât să pună la cale… noi isprăvi cu cuvinte parfumate.

  25. Subscriu celor spuse de Carmen. Trebuie găsită o soluţie! Poate, dacă vei aloca blogăritului doar o zi pe săptămână?! Hmmm.

  26. Blogaritul in exces dauneaza sanatatii si vietii de zi cu zi!
    O seara frumoasa si parfumata!

  27. Parfumul amagitor al cuvantului blogarit… Uneori si eu gandesc asa, ca si alter egoul tau. Dar acest parfum m-a ajutat sa trec peste momente grele si sa ma refugiez din fata griului cotidian…
    Alegerea iti apartine in totalitate… Noi vom fi tot pe aici, desi uneori mai tacuti…
    Numai bine!

  28. Poate fi considerat si o amagire, ca are dreptate „tipa din oglinda” 🙂
    Dar, cred ca are si rostul si farmecul sau. Altfel nu s-ar fi inventat bloggingul.
    Si pe mine m-a ajutat destul de mult in sensul ca am probleme personale si ma ajuta cumva sa le depasesc intr-un mod mai iesit din tipar.
    Cand simti ca nu mai poti face fata…cred ca poti face o pauza. Macar pentru o vreme 🙂 Apoi, cand revii, ne gasesti aici. Eu sper ca voi fi tot pe aici 🙂
    O noapte buna, Vero!

  29. Mulţumesc! O săptămână frumoasă!

  30. Poate poate! 🙂

  31. Nu e vorba doar de scrisul pe blog; participarea la jocurile cluburilor implică şi vizitele la ceilalţi, cu comentarii cu tot; nu se face să fie ignorate şi de obicei sunt popasuri foarte plăcute, dar timpul zboară pe lângă tine… 😦

  32. Ai mare dreptate.
    O săptămână frumoasă!

  33. Şi tu ai dreptate 🙂
    Numai bine să fie!

  34. Noapte bună şi o săptămână bună!

  35. Ştiu exact ce spui, zboară timpul, de parcă-i punem aripi când facem ceva plăcut. Eu am cam 2 ore dimineaţa, numai şi numai ale mele, atunci scriu ce mai scriu şi eu. Apoi, prind momente în fugă. Citesc când mănânc, asta de când mă ştiu, aşa că mai răpesc 15-30 de minute! 🙂 De-o vreme, alăptez cu tableta lângă mine, apoi, fugăresc 5 minute libere şi scriu un comentariu de pe laptop, că pe tabletă n-am diacritice, dar mai uit pe unde-am fost şi-mi amintesc noaptea, iar atunci îmi repet obsesiv „să nu uit să fac asta dimineaţă!”…
    Dar dacă-i vorba să scrii o carte, zău aşa, scrie o carte, eu, una, te absolv de comentarii pe blogul meu, în semn de susţinere. 🙂 Şi cred că-s mulţi care ar face ca mine!
    O zi inspirată! 🙂

  36. Vreau să scriu şi o carte, dar, pe moment, prin „elucubraţii găzduite în câte o carte” vă refer la 2 poveşti care mi s-au cerut, una pentru o antologie şi una pentru un almanah.

    Iar pentru absolvirea de comentarii îţi mulţumesc!

  37. Hmmm… Sa te opresti din „fataiala” pe blogguri?! Sigur ca nu voi muri, dar dor de dor imi va fi! Mai ales ca te-am descoperit tarziu si abia reusesc sa tin pasul cu scotocitul! Atat de putin timp si asa mult de citit! 🙂 Cuvinte din suflet, seminte de frumos trimiti si catre mine – e pacat sa le risipesc si incerc sa invat.

    Iti doresc sa ai putere! Si timp pentru tot ce ai nevoie si pentru tot ce vrei!

    Succese!
    Viata fericita!

  38. Mulţumesc mult! Asemenea şi ţie!

    N-o să mă opresc, o s-o răresc doar… 🙂

  39. Eu inca procesez ce ai scris :)) … si cumva (nu stiu de ce) mi-a ramas in cap imaginea unui tipar … in ape tulburi, facand lumina peste toate cele adormite si cu nisip acoperite. O zi frumoasa!

  40. Mulţumesc! Noapte bună şi vise plăcute!

  41. Chiar mă întrebam cum ai timp să scrii pe atâtea bloguri :))
    Oricât de plăcut ar fi (pentru tine și pentru noi), nu trebuie să fie un obstacol în calea altor planuri…
    Mult spor în toate!

  42. Mulţumesc mult!

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: