Trec zilele-n goană – În lumina amintirilor

Treizeci şi unu de ani, „mulţi şi puţini”, vorba lui Barbu Ştefănescu-Delavrancea, de când locuiesc în oraşul ăsta, unde nu venisem ca să rămân.
Treizeci şi unu de ani, pe 11 septembrie, de când am intrat prima oară în primul meu loc de muncă, laboratorul de încercări mecanice, în care se găsise loc pentru toţi stagiarii repartizaţi la compartimentul CTC al fabricii – în anul când tocmai se hotărâse că proaspeţii absolvenţi de facultate n-au ce căuta în oraşele mari. Laboratorul era plin de tineret, printre care doar doi bărbaţi, sosiţi cu câteva zile înaintea mea. Unul, care la prima vedere mi s-a părut cel mai atrăgător, avea un foarte mare defect auriu pe inelarul mâinii stângi.
Celălalt, un tip vorbăreţ şi vesel, mi s-a părut încurcat cu o laborantă foarte frumoasă – au plecat spre casă împreună. Însă a doua sau a treia zi am aflat că era numai fiindcă aveau acelaşi drum.
Treizeci şi unu de ani, azi, pe 17 septembrie, de când, fiind singură şi de capul meu într-un oraş străin, m-am hotărât să-mi seduc colegul neînsurat şi, după toate aparenţele, la fel de lipsit de obligaţii ca mine (lăsasem în urmă, fără ceartă, un prieten nu tocmai dornic să-şi pună pirostriile, un „băiat al mamei”, care-şi luase repartiţie în mica urbe natală). Zis şi făcut. Adică am renunţat la blugi pentru prima oară de când mergeam la serviciu, mi-am adăugat 10 centimetri de tocuri la cei 159 de trup dăruit de Dumnezeu şi mi-am pus o rochie mulată (o tricotasem cu lăbuţele mele, exact după plac), despre ştiam că atrăgea privirile. Mai departe n-aveam idee ce să fac, în afară de a zâmbi dulce. Dar nici n-a fost nevoie de mai mult, m-a invitat la film încă din primele ore ale zilei. (Mai târziu mi-a mărturisit că aşteptase să apar în fustă, ca să fie sigur că n-am picioare strâmbe!). Şi nu mai ştiu sigur dacă în aceeaşi zi, sau câteva zile mai târziu, când m-a întrebat cât aveam de gând să rămân în oraş, i-am răspuns, în glumă, „cât rămâi şi tu”, fără să am habar că vorbeam cu viitorul meu soţ…
______________________________________
Tot „în lumină” au mai scris azi psi şi ceilalţi amatori de psi-luneli, înscrişi, ca întotdeauna, în tabelul de pe blogul ei.

1. Irealia 2. Dragos
3. eu 4. almanahe
5. Scorpio 6. Dictatura justitiei
7. dordefemeie 8. Cristian
9. jora 10. Kadia
11. Abisuri 12. carmen pricop
13. cammely 14. incognito
Anunțuri
Categorii: amintiri, clipe conservate, clubul psi, jurnal, provocările de luni

Navigare în articol

23 de gânduri despre „Trec zilele-n goană – În lumina amintirilor

  1. Simplu şi sublim! Altceva ar fi de prisos.

  2. Mulţumesc.
    (Dar aş zice că până la sublim mai e totuşi ceva cale… :))

  3. La mulţi ani! 🙂

  4. Mulţumesc mult! 🙂

  5. Dragilor, sa va iubiti mult. La multi ani…cat mai multi in intelegere, respect si iubire..de ce nu?

  6. Mulţumesc mult, scorpiuţo!

  7. „Cât rămâi tu stau!”
    zise, câteva zile,
    şi-au stat… decenii. 🙂

    Deceniul Trei:
    LA MULŢI ANI, Vero! Să vă
    aveţi un secol!

  8. 🙂
    Mulţumesc tare mult, almanahe!

  9. dordefemeie

    Ce frumos, si au trecut 31 de ani?

  10. Nu ştiu când au trecut, cum vine să cred că au trecut…, dar au trecut! 🙂

  11. La mulți ani ! Să fiți foarte fericiți !
    Și să ne mai anunți din când în când, la nunta de aur, la cea de diamant, cum te simți.
    La mulți ani !

  12. Mulţumesc mult, Carmen!
    Doamne ajută să prindem nunţile de care spui, şi-o să v-anunţ neapărat! 🙂

  13. La multi ani 😉 Mai exista rochita tricotata?

  14. Mulţumesc mult!
    Rochiţa există, dar n-am mai îmbrăcat-o de ani de zile – cred că nici nu mă mai încape! Am încheiat capitolul îmbrăcăminte mulată, nu mă mai avantajează, am cu vreo 15 kg mai mult decât acum 31 de ani! 😀

  15. la mulţi şi buni ani, vero!
    ţie şi rochiţei tale tricotate! 🙂

  16. 🙂
    Mulţumesc mult, psi!
    Păstrez rochiţa pentru când voi ieşi la pensie, ca s-o deşir şi să-mpletesc ciorapi :))))))))

  17. sau gheme lui grişka! tu la pensie n-o să ieşi niciodată… auzi, pensionar de cuvinte! 😀

  18. O să ies! Când n-o să-mi mai vând cuvintele! 🙂

  19. La mulţi ani! Multă înţelegere, multă dragoste! 🙂

  20. Mulţumesc mult!

  21. Ei da, parca simt cum te-ai luminat toata in acea zi de bun augur.
    Toate cele bune in continuare pe drumul vostru in doi, sa fiti fericiti si sa gasiti in ochii celor ce va privesc aceasi admiratie a mirilor de mai ieri: La multi ani!

  22. Mulţumesc mult, cammely!

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: