Viaţa în tonuri de gri – 19 ani de la moartea mamei

mama (stânga) cu părinţii şi surorile ei
mama (stânga) cu sora ei mai mică
mama (dreapta) cu surorile ei

mama – în clasa a II-a
mama – în clasa a treia
mama, cu tata şi cu mine

mama la serviciu

Alte poze cu mama: aici şi aici.

Anunțuri
Categorii: amintiri, clipe conservate, comemorare, miercurea fără cuvinte

Navigare în articol

28 de gânduri despre „Viaţa în tonuri de gri – 19 ani de la moartea mamei

  1. Vero, ce fetite frumoase erau mama ta si surorile ei! Ai dreptate, poza aceea unde au fundite seamana cu poza mea cu mama.
    Deci matusile tale nu sunt o inventie! 🙂

  2. Observ in fotografii „Craiova” 😀
    Olteanca 100% sau doar jumate ca si mine? 😀 sunt tare mandra ca mama este olteanca si ca seman cu ea 😀

  3. Numai jumătate – tata era moldovean!
    Iar dacă o luăm de la bunici, sunt câte un sfert din toate; din partea mamei, bunicul ardelean şi bunica olteancă, iar din partea tatei, bunicul moldovean şi bunica munteancă 🙂

  4. fotografiile alb-negru sunt extrem de expresive, am si eu o multime …iti trezesc o groaza de nostalgii!Si sunt unicul mod de aducere aminte din acele vremuri…

  5. Aşa e…

  6. Luiza Symply

    wow, da, foarte interesant. La mine se combina Oltenia cu Dobrogea! 😀 jumate jumate fix 🙂

  7. m-am uitat muuult la prima poza! e si mama mea acolo!
    izbitoare asemanare! acelasi par, aceiasi ciorapi negri, aceleasi sandalute… rochia difera!
    poate doar amintirea, poate dorul, oricum, sa le fie bine acolo!

  8. Suntem nişte „corcituri”, poate nu cu toţii, dar foarte mulţi dintre noi 🙂

  9. Oamenii seamănă între ei, amintirile se estompează, dorul nu dispare niciodată cu adevărat…
    Să le fie bine acolo, aşa cum spui!

  10. superbe și emoționante fotografii…

  11. Mulţumesc.

  12. Dumnezeu s-o odihnească în pace !
    Frumoasă și emoționantă postare !
    Oare greșesc dacă spun că-i semeni foarte bine mamei tale ?

  13. Luiza Simply

    :)) a sunat mai bine de la tine. Daca o spuneam eu nu-mi iesea atat de delicat! 🙂

  14. Emotionanta postarea ta!
    Fotografiile vechi sunt foarte frumoase, expresive si deosebite!

  15. 🙂

  16. Mulţumesc.

    S-ar părea că acum, către bătrâneţe, am început să-i semăn mai mult, în sensul că am căpătat o expresie asemănătoare a feţei. Altminteri, în tinereţe mi-aş fi dorit să fiu frumoasă cum a fost ea, să am ochi albaştri, ca ai ei… 🙂

  17. Da, aşa e, fotografiile vechi au un farmec aparte…

  18. O mamica premianta, o mamica exemplu… Frumoasa evocare!
    Dumnezeu sa o odihneasca în pace!

  19. Din partea un moment de reculegere.

  20. Dumnezeu sa o odihneasca în pace!
    Foarte frumoasa postare, felicitari, fiecare poza are o poveste a ei, iar amintirea e cea mai scumpa zestre.

  21. Mulţumesc, Carmen!

  22. Mulţumesc.

  23. Mulţumesc.
    Da, aşa e, amintirile sunt foarte preţioase.

  24. Sunt amintiri minunate, nepretuite. Ador fotografiile vechi.
    M-a emotionat mult,mult postarea 🙂
    Happy WW, Vero!

  25. Mă bucur că ţi-a plăcut, Elly!
    Happy WW!

  26. Nu, nu le-am inventat! 🙂
    Le-am schimbat doar numele. Cea mică de mătuşa Pia – Olga pe numele ei adevărat.
    Iar cea mare e cea care-a fost cea mai frumoasă şi căreia i-ai văzut o poză din tinereţe pe celălalt blog al meu.
    Şi aveam impresia că există o poză şi mai asemănătoare cu a mamei tale, dar n-am dat de ea. Oricum, ale mele sunt mai vechi, pe spatele celei în care sunt mama şi Olga scrie 1929.

  27. Şi eu observ o asemănare între tine şi ea, în expresie. Dar fireşte, şi mie mi se zice că semăn cu mama, şi aceleaşi regrete le am că n-am ochii ei verzi şi frumuseţea ei de-atunci. Am doar o singură fotografie cu mama când era mică, şi aceea mototolită, cine ştie în ce împrejurări, restul s-au pierdut.

  28. Se pare că avem mai multe în comun, nu doar faptul că locuim în acelaşi oraş 🙂

    Eu m-am apucat de scanat fotografii. Măcar astea scanate nu se mototolesc…

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: