Mama cânta aproape la fel de fals ca mine. Dar reuşise să-nveţe câteva cântece. „O, brad frumos” era unul dintre ele. Fiindcă mi-l cânta ea (în română şi germană), pentru mine rămâne cel mai frumos colind pe care l-am ascultat vreodată.
Anunțuri
Pingback: Psiluneli : Bradul | Hipertensiv
Pingback: Din suflet, pentru suflete… | BLOG D'AGATHA
Pingback: Tot de-ale mele – la sfârşitul anului trecut | VERONICISME