Duzina de cuvinte: Merele… indisciplinate

Da, aţi ghicit, de marţi încoace mi-am dorit într-una să scriu, m-am înverzit de ciudă că n-am timp s-o fac aşa cum aş vrea, dar am pus totuşi la încolţit douăsprezece cuvinte[1], şi-n loc de asta mi-au ruginit zadarnic în apa stătută a gândurilor… pentru că, o, Doamne[2], ce-aş putea să vă spun? Că am uitat de când nu s-a mai albăstrit cerul? Că zăpada a albit asfaltul, că a zidit punţi netede peste găurile lui, nelipsite de pe străzile şi trotuarele noastre? Că aştept gerul, că vreau să mi se topească în mână cu ţurţure translucid[3], să mi se scurgă apa lui îngheţată printre degete, către pământul din care vor rodi merele pârguite ale unei noi toamne?

Şi, apropo de mere, acum, după ce am găsit câte un loc pentru aproape toate cele 12 cuvinte ce-şi sună câte un it în coadă, mai bine vă spun, ca răspuns la întrebarea Soniei, purtătoarea Semnului SPRE Carte, că primele creaturi plăsmuite şi găzduite printre slove pe care mi-am dorit să mi le fac prieteni au fost cei şapte pitici cărora un măr pe jumătate roşu le-a răpit-o vremelnic pe Albă ca Zăpada. Au urmat altele şi altele (Păcală, D’Artagnan, Winnetou, Scarlet O’Hara, Anna Karenina… şi aşa mai departe), tot schimbându-mi preferinţele pe măsură ce am trecut prin viaţă, am urât şi am iubit, pentru a ajunge, relativ de curând, la Katniss Everdeen şi, închizând (tot vremelnic) cercul, la un alt pitic, Tyrion Lannister, despre care am spus câte ceva aici.

imagine preluată din Game of Cats via Kadia


[1] La alţii, înscrişi aici, în tabel, au încolţit dând roade mai bune, mai bogate, mai dulci, ca merele ce aşteaptă pe un pervaz ziua de luni, când rostogolirea e „la liber”. Însă eu o să-ncalc cu bună ştiinţă regulile, aşa cum am mai făcut şi-n alte rânduri, când am mai sorbit câte un strop din nectarul indisciplinei, dându-le de-a dura de azi, cu gândul parşiv de a strecura acest articol şi în tabelul psi-lunelilor.

Şi am să mai săvârşesc încă o „blasfemie”: din lipsă de timp, n-am să mai citesc alte „duzini” în afara celor pe care le-am citit deja (a lui psi şi a lui Dragoş; care mi-a dat ideea să amestec aici de toate pentru toţi citind-o pe cea de a doua, mi-a  venit ideea s-amestec aici de toate pentru toţi :mrgreen: fapt pentru care autorul ei nu are, fireşte, nicio vină).

[2] Nu OMG – de ce a început să ne placă tuturor să gândim sau cel puţin să ne exprimăm gândurile în engleză? Oare s-a zvonit că, deh, cuvintele româneşti sunt atât de banale încât nu le mai poţi nici rosti, nici aşterne pe hârtie decât cu obrazul înroşit de ruşine? Înroşit ca merele Anei din abecedar… Oare era acolo vreo poză cu mere roşii? Nu-mi mai aduc aminte…

[3] Jocul Irealiei mi-a adus cuvântul ăsta într-un gând care se-ntreabă dacă mărul e pentru toată lumea un fruct translucid, prin care se întrevede, neclar şi sinuos ca o urmă de şarpe, păcatul primului cocoş care-a cântat după partitura găinii…

imagine preluată de pe facebook

Anunțuri
Categorii: duzina de cuvinte, jurnal, provocările de luni, semn spre carte | Etichete: , ,

Navigare în articol

25 de gânduri despre „Duzina de cuvinte: Merele… indisciplinate

  1. Zâmbesc. Cât de bine le-ai adunat pe toate într-un singur articol și cum fiecare și-a găsit un loc potrivit. Zâmbesc și îți mulțumesc. Pentru cărțile pe care deja le-am primit și pentru toate articolele în care ai făcut semne SPRE carte.

  2. Reblogged this on ropot de secunde….

  3. Pingback: Duzina de cuvinte- Căutătorul de ,,aur” | Cățărătorii

  4. N-aş vrea să sune oarecum cu bătaie, că nu mi-e gîndul acolo, da’ nu ştiu cum s-o spun altfel: îmi pute a mîţă moartă şi asta fiindcă mi-ai aruncat-o în grădină! 😆

    Car’va’zică io sînt vinovat de ‘adunarea generală’ de aici (cine-a făcut armata pe vremuri ştie despre ce vorbesc 😉 ).

    Ei, nu-i bai, îmi asum toate vinile. Mie-mi place la nebunie joaca şi iert în mărinimia-mi orice abatere. 🙂 Noi să fim sănătoşi şi s-avem viaţă frumoasă cît ne-o fi dat pe lume! 😉

    P.S. Aranjamentul orchestral aparţine Gospodarului. 😎

  5. Ma simt rusinat dar chiar nu am reusit oricat le-am invartit sa fac un text care sa aiba inteles..Poate de marti incolo…

    • N-ai de ce să te simţi ruşinat, inspiraţia nu vine când vrem noi, iar când nu vrea ea să vină… nu vine şi pace.
      Şi nu e decât un joc, fără nicio obligaţie în privinţa participării.
      Aşa că… nu-ţi face niciun fel de probleme 🙂

  6. Nastrujnica mai esti, doamna scriitoare! 🙂
    Sa ai spor la treaba ca sa ai timp de duzina!

  7. Am citit Kill si mi-a plăcut enorm de mult. Data viitoare promit ca-mi cumpar si Floarea de lolidal, vreau s-o citesc de cand am vazut primul link, dar cand am gasit-o la Carturesti aveau un singur exemplar cu coperta facuta ferfenita si n-am putut trece peste amanunt. Am zis c-o gasesc in alta parte, dar n-am mai avut timp s-o caut.

  8. Recunosc, sincer, că m-ai lăsat mască! Dar …e de aşteptat. Un om cu multe identităţi nu poate avea decât multe idei geniale şi indisciplinate. E clar! Sunt prea cuminte!

    • N-am avut timp să-ţi citesc duzina, aşa că nu ştiu cât de cuminte eşti! 😆

  9. Pingback: Psiluneli- Merele | Cățărătorii

  10. Toate cuvintele şi-au găsit locul! Se potriveşte aici citatul din psiluneala mea! „Ca merele de aur pe poliţi de argint, aşa este cuvântul spus la locul lui.” (Pildele lui Solomon 25:11)
    Numai bine, Vero şi spor în ceea ce faci! 🙂

  11. Pingback: Irealia | Trans-lucid (VII)

  12. Scrii foarte frumos, imi place blogul tau!

  13. Pingback: Tot de-ale mele – în ianuarie – februarie 2014 | VERONICISME

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: