Ce frumoasă eşti…

Doamne, câte vrute şi nevrute am mai scris pe blogurile mele din 31 octombrie 2007 încoace! Ba chiar de prin 2005, dacă-mi iau în considerare şi primul blog, pe care acum constat că nici măcar nu-l mai pot deschide, ca să văd data exactă a celui dintâi articol.

Ce frumoasă eşti (oare?), ţicneala mea! Dar…

Nu mai bine scriam o carte? 😛


Dacă sunteţi de părere că acest articol e prea scurt, vedeţi că are şi link-uri, dintre care unul (cel îngroşat) duce către ceva destul de lung. Daţi un clic şi, dacă n-aţi mai ajuns până acum pe-acolo, citiţi (dacă aveţi timp, chef şi răbdare) şi vedeţi dacă puteţi sau nu exclama: „Ce frumoasă eşti, poveste abandonată!” (Deşi sper că, odată şi odată, o s-o duc la bun sfârşit.)


Pe tema „Ce frumoasă eşti, …” au mai scris şi alţii; aici găsiţi calea către oricare dintre ei.

Anunțuri
Categorii: jurnal, provocările de luni, semn spre carte | Etichete: , ,

Navigare în articol

7 gânduri despre „Ce frumoasă eşti…

  1. Ba daaa! Încă una, încă una! 😀

  2. Cred că vine o vreme cînd trebuie să facem ceva strict pentru propriul suflet, să avem certitudinea că n-am trăit o viaţă în zadar doar la îndemîna altora…

  3. Pingback: Tot de-ale mele – în ianuarie – februarie 2014 | VERONICISME

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: