De ce scriu?

Pentru că sunt lacomă, nu-mi ajunge o singură viaţă, un singur trup, o singură planetă, o singură lume…

Pentru că îmi place să fiu stăpâna destinelor personajelor mele…

Pentru că-mi place cum sună din coadă cuvintele când le aşezi în rime…

Pentru că vreau să spun multe şi nu ştiu să mă fac ascultată când vorbesc…

Pentru că există o magie a scrisului, care… dă dependenţă 😛

*

Şi, între noi fie vorba, mai scriu şi pentru că… îmi dictează motanul!

Anunțuri
Categorii: provocările de luni | Etichete: , ,

Navigare în articol

29 de gânduri despre „De ce scriu?

  1. adevarul e ca mi-ar fi si frica sa nu scriu dupa dictarea ‘mnealui 😛

  2. Reblogged this on ropot de secunde….

  3. Adrian

    Cine nu are motan… Nu ai un pui în plus?

    • Grişka e motan de pripas, l-am cules de pe stradă când era puiuţ. Cu alte cuvinte, e singurul exemplar din dotare! Dar, dacă îşi doreşte cineva o felină pricepută la dictări, garantez că toate pisicile se pricep la fel de bine! Sunt „dictatori” înnăscuţi – afirmaţia fiind valabilă şi în adevăratul sens al cuvântului! 😀

      • Adrian

        Am casa plină de dictatori, credeam ca măcar el să fie de partea mea! 🙂

        • El e numai de partea lui! 🙂 Când nu vrea să scrii, se-aşează poponete pe tastatură şi-ţi mai trage şi-o labă peste mână, de preferinţă cu ghearele scoase. Cel puţin Grişka aşa face! 😀

  4. Mă gândesc serios dacă e cazul să-mi cumpăr motan care să mă scoată din necaz când sunt în pană de idei. Dar dacă nimeresc unul cu alte talente și pasiuni? Ce mă fac? 🙂

    • Oricare poate „dobândi” şi talentul ăsta; sunt adaptabili, intuiesc necesităţile colegilor de apartament! 😀

  5. Tu scrii pentru ca AI TALENT CU CARUL! 🙂
    La tine e scanteie, cum spune psi!

    • Mulţumesc, Cita 🙂
      Dar talent ai şi tu, tot cu carul, numai că scrii în alt stil.

  6. si ce frumos dicteaza motanul! Sa-l tot citesti!

  7. Şi ce bine dictează motanul…şi ce bine transcrii tu!

  8. În ceea ce te priveşte nici nu trebuia să ne spui de ce scrii. Cuvintele tale vorbesc despre tine, ideile tale sunt de multe ori extrem de deosebite, arderea ta prin ele se simte, se vede, se ghiceşte. Chiar şi într-o idee banală pe fb se vede plăcerea de a subjuga cuvintele.

  9. Mi-a placut Vero. Scrisul tau este o revarsare din preaplinul sufletului, o emotie ascunsa ca nu poti impartasi totul, din generozitatea ta, din lumina inspiratiei tale cu ceilalti. ( Scuze pentru greseala anterioara. Ma uitam la comentariul Citei si m-au furat gandurile, cuvintele. )

  10. psi

    ba să ştii că maya nu dictează… ascrie singură în caiet! 😉

    • maya e ca tine, îi plac caietele şi stilourile 🙂
      Eu mi-am dorit să scap de scrisul în caiete! Dacă mai găsesc vreunul vechi, am să scanez să vezi ce mâzgălite erau, cu adăugiri şi ştersături, sau cu trimiteri la adăugiri de pe alte pagini… Şi pe urmă îmi dactilografiam poveştile, în cel puţin două exemplare, tot schimbând la indigouri, ca să le trimit pe la reviste. Iar pe la 10 seara trebuia să încetez cu dactilografiatul, ca să nu mă-njure vecinii, că maşina aia făcea ca mitraliera…

  11. Grișka al tău e un mare tiran, i se vede în priviri ! 😛
    Scrie, Vero, scrie, eu una abia aștept să te citesc !

    • Grişka este supranumit „teroarea gri” sau „teroristul rus” 😆

      Mă bucur că-ţi place cum scriu şi-ţi mulţumesc pentru aprecieri şi încurajări!

  12. Pingback: Tot de-ale mele – în martie 2014 | VERONICISME

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: