1 Mai

Apropo de mileniul trecut:

Altminteri, în mileniul trecut, până în anul de graţie – sau al loviturii de graţie :mrgreen: – 1989, se întâmpla ca, de Armindeni, să sărbătorim „prin muncă”. Adică ne duceam vreo 2-3 ore la serviciu, beam o cafeluţă – fie ea şi nechezoală – stăteam niţeluş la bârfă cu colegii şi plecam acasă; sau cel puţin aşa se întâmpla în fabrica în care lucram, în numeroasele ateliere de proiectare (erau vreo 8, dacă nu mă-nşeală memoria) şi prin alte compartimente populate de personal TESA. Prin secţiile de producţie nu ştiu exact ce se petrecea, că doar nu eram nebuni să ne ducem de-ntâi mai pe-acolo. Dar nici muncitorii nu făceau mai mulţi purici decât noi prin fabrică în ziua respectivă.

În mileniul ăsta – acum – eu traduc „în draci” ca să-mi recuperez întârzierile – ceea ce o să fac şi mâine, şi poimâine, şi răspoimâine. Căci traducerile sunt plătite aşa cum sunt şi, dacă nu traduci mult, mănânci puţin! 😛

Iar bărbatul mi-a plecat la fabrică, aceeaşi fabrică despre care vorbeam mai sus (în care, din cei peste 5000 de oameni care-şi câştigau traiul acolo în vremurile defilărilor de 1 Mai, cred că n-au mai rămas nici 200). A plecat dis-de-dimineaţă, are program normal de lucru şi azi şi mâine – nema timp de cafele şi de bârfă. Şi se duce la lucru şi sâmbătă, aşa cum se duce în toate sâmbetele de când e „olecuţă de şefuţ”.

În concluzie, la muncă, tovarăşi, la muncă! Întreprinderea socialistă era „societate de binefacere”, vorba şefului meu din tinereţe, Dumnezeu să-l odihnească (a şefului de la proiectare, nu a celui de la CTC, căruia i-am dedicat poezia asta).  La patron, „time is money” sau, în traducere foarte liberă, „brânza e pe bani”. Comentariile sunt aşadar închise – n-avem timp de taclale! Dar o cafea tot mă duc să-mi fac! 😛

Anunțuri
Categorii: jurnal, traduceri | Etichete: ,

Navigare în articol

Comentariile sunt închise.

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: