Parfumurile din viaţa mea

Parfumurile din viaţa mea?

Parfumul de regina nopţii, parfum de copilărie şi de vacanţă, impregnând aerul stăduţelor lăturalnice din Eforie Nord…

Parfumul mării…

Parfumul florilor de tei…

Parfumul primăverii, în dimineţi însorite de martie…

Parfumul gerului, sub soarele cu dinţi din ianuarie…

Parfumul pădurii…

Parfumul fânului…

Parfumul de dragoste al petelor de pe cearşaf…

Parfumurile bucătăriei, înălţandu-se din cuptor sau din tigaie…

Parfumurile grătarului, purtate de fum către albastrul cerului…

Parfumul cărţilor noi…

Şi câte şi mai câte, de toate pentru toţi – în afară de parfumurile … îmbuteliate, despre care au scris alţii (găsiţi aici un tabel cu linkuri). Nu mi-am cumpărat parfum niciodată. Cât despre cele primite cadou – pe care nu le-am dat, la rândul meu, cadou altora – am reuşit să uit de ele până când s-au evaporat prin dop. Greu de crezut, dar adevărat. 😛

Anunțuri
Categorii: jurnal, poveste parfumată | Etichete:

Navigare în articol

9 gânduri despre „Parfumurile din viaţa mea

  1. Sincera sa fiu, nu imi este greu deloc sa te cred… Oare de ce? :))))

  2. :))))))))))
    Amuzantă partea cu ”parfumul grătarului”!
    Păcat că nu le-ai dăruit, dacă nu le-ai folosit. Sau poate evaporându-se, parfumau aerul camerelor, așa că tot le-ai inhalat cumva. 🙂

    • Odată desfăcute, nu le mai puteam dărui 🙂 Nu mi-a displăcut mirosul, m-am parfumat, cu fiecare, o dată, de două ori, de trei ori… Dar pe urmă le-am dat uitării 😀

  3. Lasand frivolitaea cocheta a parfumurilor la o parte, cat si pe cele de care se ocupa aromo-terapia, raman mirosurile „fundamentale”, acele mirosuri definitorii, pe care le-asi numi memorile mirosului.
    Bineanteles ca ramanem legati de parfumurile copilariei, de mireasma galbuie-acrisoara a gutuilor puse de bunica sa ne zambeasca de la fereastra iarna, cele de mere coapte la cuptorul din soba incalzita cu lemne, de cozonaci aburinzi in diminetile de Craciun sau Paste…si mai apoi descoperim mireasma inegalabila a pamantului reavan, proaspat arat.
    Cel putin peentru mine acestea sunt miresmele definitorii ale trecerii mele prin universul parfumurilor.

    • Da, ai dreptate: mirosurile definitorii sunt ale copilăriei. Le purtăm în amintire şi nu există altele care să ne încânte într-o mai mare măsură 🙂

  4. Pingback: Like a roller coaster | Black & White

  5. Textul acesta s-ar potrivi de minune si mamei mele 🙂
    Eu sunt o iubitoare de parfumuri dar inteleg perfect ca nu avem cum fi cu totii la fel 🙂
    Legat de parfumurile primite cadou…si ale mele zac pe undeva, prin casa, majoritatea. Poate pana se vor evapora, ceea ce pare sa ia foarte mult timp. Parfumurile facute cadou…sunt cea mai proasta idee si investitie pentru ca nu tin cont de gustul celui cadorisit…din pacate.
    Griska ce spune? Lui ii plac parfumurile? 😉

    • Îi plac…. ca lui Scaraoţchi tămâia 😀
      Am folosit la un moment dat o sticluţă ca să-l dau jos de pe tastatură. Dacă i-o apropiam de nas, se uita la mine cu nedumerire, groază şi reproş şi pleca fuguţa, oripilat. Aşa că nu-l mai gonesc cu parfum, ca să nu-l stresez 😀

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: