Surprize, surprize

Prostia omenească nu încetează să mă surprindă.

În îngustimea minţii ei, o reprezentată a speciei noastre confundă, pare-se, ficţiunea cu fantasticul.

Şi, aşa cum scrie la carte şi cum se vede din exemplificările de mai jos, „prostul nu e prost destul până nu e şi fudul”.

Mă mănâncă limba s-o-ntreb pe distinsa idioată dacă, după părerea ei, un roman pornografic avându-i ca protagonişti pe ea şi pe Ben Ami (principalul ei interlocutor de pe facebook din seara asta) ar fi sau nu ficţiune… 😈

Anunțuri
Categorii: ciudăţenii | Etichete:

Navigare în articol

Comentariile sunt închise.

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: