Cruci de piatră

legenda

Bunicul şi bunica (nu maia, mamaia) s-au stins fără să ştie unde e îngropat băiatul lor cel mare. Mormântul lui a fost descoperit târziu, de un prieten al tatălui meu (cel mai mic dintre cei şapte copii ai bunicilor), în cimitirul din poza de mai sus, în dreptul căruia s-a întâmplat să i se strice maşina. Prietenul tatei a intrat în cimitir şi a citit o serie de nume de pe crucile de piatră, până când a ajuns la un nume de familie cunoscut şi foarte rar întâlnit (e posibil să fie chiar unicat – l-a schimbat bunicul, aşa cum a vrut bunica).

bunicul şi bunica, plus doi veri de-ai mei şi o verişoară


 

  • locul de baştină al fotografiei cimitirului şi al poveştii Regimentului 2 Roşiori: aici
  • alte poveşti despre cruci de piatră veţi găsi aici
Anunțuri
Categorii: jurnal, provocările de luni | Etichete: , ,

Navigare în articol

Comentariile sunt închise.

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: