Poveştile mele de Crăciun

Despre Crăciun am scris o utopie şi o distopie.

În general vorbind, distopiile mi se par mai verosimile. :mrgreen:

Atât în ceea ce priveşte poveştile născocite.

Cât despre cele adevărate, v-aş putea povesti despre o a treia seară de Crăciun în care a murit tata, despre noaptea care a urmat, când am privit cum clipoceau luminiţele unui brad într-un apartament de vizavi, gândindu-mă că e o lumânare ce pâlpâie ca să-i lumineze lui calea spre o lume mai bună…

Dar au trecut 24 de ani de-atunci şi n-am să spun aici şi acum nimic mai mult – decât că am găsit o lumânare similară în acest colţ de lume virtuală şi m-am gândit s-o aprind de pe acum în amintirea tatei, în loc de candelă.

Anunțuri
Categorii: comemorare, jurnal, poveşti | Etichete: , ,

Navigare în articol

Un gând despre „Poveştile mele de Crăciun

  1. Pingback: Tata | verojurnal

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: