Scaaarţi

Uşa de la balcon scârţie. Minuscula noastră bibliotecă din lemn [parcă] de brad de pe coridor scârţâie când treci pe lângă ea, măsuţa pe care-mi ţin laptopul scârţie când vrea ea…

Scârţâie şi parcela mea din lumea „virtuală” comună – începe să mi se acrească de facebook şi de blogosferă. Nu, n-o să le părăsesc de tot, am să rămân mai ales ca cititor ocazional şi tăcut. Am neglijat din cauza ei cealaltă lume virtuală, numai a mea, în care mă duc nu doar închipuirile mele, ci şi ale altora (cărţile). Acolo eram/sunt singură cu mine, dar nici unde m-a dus dorinţa de socializare nu e prea multă aglomeraţie. Sigur, vina e a mea, nu ştiu să-mi fac prieteni şi, mai ales, nu ştiu să-i păstrez.

Asta e… şi asta sunt. (Cred că într-adevăr numai motanul mă place aşa cum sunt. :mrgreen: )

Anunțuri
Categorii: jurnal, lehamite, melancolie, ţicneală cronică | Etichete: , , ,

Navigare în articol

Comentariile sunt închise.

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: