Stele care pier

Azi l-am comemorat pe Eminescu, cum m-am priceput, pe facebook.

  1. aici;
  2. aici;
  3. aici;
  4. şi aici.

Mâine o comemorez pe mama – o altă stea care a pierit, acum 22 de ani, nu de pe cerul unei naţiuni, ci din micul meu univers personal.

Am căutat şi numele ei cu Google (ca pe al bunicului, tatăl ei) şi, printre altele, am găsit-o (măgulitor), cu numărul 1851, pe o listă (e adevărat, foarte lungă), a românilor celebri care au fost incineraţi (pentru că n-am avut unde s-o înhumăm, pentru că ea n-avea nimic împotriva incinerării şi pentru că mie mi se pare preferabilă descompunerea prin foc, nu cea prin putrefacţie).

scan0029

14 octombrie 1920 – 16 ianuarie 1994

Cred că i-ar fi plăcut s-aprind pentru ea o lumânare ca asta:


  • despre stele care pier vor mai scrie probabil şi alţii – găsiţi aici un tabel cu linkuri către articolele lor;
  • am împrumutat lumânarea de aici.
Anunțuri
Categorii: comemorare, duzina de cuvinte, jurnal | Etichete: ,

Navigare în articol

Comentariile sunt închise.

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: