De la corcoduş la matador

În curtea aia era un corcoduş. Coroana lui umbrea leagănul. Solid leagăn, nu se clătina ca o corabie pe valuri când mă urcam pe el în picioare ca s-ajung la fructe. Care se terminau întotdeauna înainte de a se coace, fiindcă nu mă urcam numai eu.

Câţiva ani mai târziu, când am văzut corcoduşe coapte, n-am ştiut ce sunt. Eu le aveam gravate pe cornee altfel, mici şi verzi, şi nu tocmai rotunde, şi credeam că e corect să fie acre, că le-a făcut Doamne-Doamne când din legendarul Corn al Abundenţei furase cineva dulceaţa, şi de-aia i-au ieşit ca un soi de corcitură între borş şi aguridă.

Nu ştiu dacă mai există corcoduşul, leagănul, casa, dacă mai trăieşte vecina de la care mă trimitea bunica să cumpăr borş (1 leu litrul), sau ţiganca de la care cumpăram seminţe de floarea soarelui când mi se dădeau bani pe mână – cei 25 de bani pentru un cornet

Imaginile de pe Google Maps nu corespund cu amintirile mele… Şuvoiul timpului a schimbat lumea – o schimbă fără încetare, pe măsură ce fiecare secundă zboară ca un corb grăbit să devoreze hoitul celei dinainte. Sau cel puţin aşa ni se pare nouă, cât ne trăim viaţa ca pe o coridă, amăgiţi şi întărâtaţi de roşul cor farmecelor ei, până când ne taie elanul matadorul cu coasă.

Dar piere uneori şi matadorul. Speranţa în nemurire îl doboară „cu moartea pre moarte călcând”. Sau, chiar dacă nu piere, e măcar păcălit. „Paşol, Vidma, na turbinca!”. Ei, şi, pentru cine  n-are turbincă, e bună şi o maşină de gunoi cu malaxor. 🙂

Anunțuri
Categorii: amintiri, duzina de cuvinte, jurnal | Etichete: , ,

Navigare în articol

Comentariile sunt închise.

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: