Nu pot vorbi în numele altora, dar…

„captură” de pe un site (jupânul Google – sau vreun confrate de-al dumisale – vă poate ajuta – cred – să-l găsiţi; dacă doriţi)

Nu pot vorbi în numele altora, dar îmi amintesc că, atunci când se supăra foarte tare pe mine, bunica îmi spunea uneori: „Decât să te facă mă-ta pe tine, mai bine făcea un căcat lângă gard.”

Şi zău că asta nu mi-a indus niciodată ideea sinuciderii. Nici asta, nici altceva.

Dimpotrivă, când sunt eu foarte supărată şi mă duc să mă plâng oglinzii, copia mea virtuală binevoieşte să-mi trimită, pe unde telepatice, un mesaj privat care sună cam aşa: „Şi-acu’ ce vrei? Să mori? Rezolvăm imediat!” Şi asta îmi usucă imediat lacrimile şi-mi aduce pe buze un zâmbet, şi-mi permit să spun cu glas tare (dacă pe-aproape nu e nimeni care m-ar putea auzi): „Nu, mulţumesc.” 😛

Şi da, scot şi limba la tipa din oglindă – şi plec să-mi văd de viaţa mea, recunoscătoare fiindcă încă mi-o mai văd înainte. 🙂

Anunțuri
Categorii: amintiri, jurnal | Etichete: ,

Navigare în articol

Comentariile sunt închise.

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: