Trec zilele-n goană – Nopţile nedormite

Luminile noptiiNopţile nedormite au hazul lor – spaţiul şi timpul par să-ţi aparţină într-o mai mare măsură când aproape toată suflarea din jurul tău e în lumea viselor.

Sau cel puţin cu iluzia asta mă îmbăt când stau să traduc noaptea. Numai că organismul meu are şi o parte pe care n-o pot controla, şi aia zice:

– Neh, cucoană,  eu la ora 3 A.M. adorm. Adorm chiar dacă nu binevoieşti să mă duci în pat, mai ales fiindcă măcar te-ai simţit să-ţi schimbi scaunul de birou de la măsuţă cu un fotoliu confortabil. 😛

Atât de confortabil încât mă preumblu şi eu printre vise vreo 2-3 ore şi, înainte de mă muta, chioară de somn, să mai visez totuşi şi în pat, reuşesc uneori să fotografiez răsăritul.

răsărit de soare

Anunțuri
Categorii: jurnal, traduceri, ţicneală cronică | Etichete: , ,

Navigare în articol

Un gând despre „Trec zilele-n goană – Nopţile nedormite

  1. Pingback: Tot de-ale mele – arhivele lunii iulie 2016 | VERONICISME

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: