Nenea Mitu

Când le arătam versurile mele, tata şi mama îmi spuneau că poezia înseamnă muncă şi mă trimiteau să citesc numeroasele versiuni ale poeziilor lui Eminescu. Dar s-a întâmplat doar de vreo două-trei ori. Pe urmă nu le-am mai arătat nimic. 🙂

Dar i le arătam lui nenea Mitu (Dumitru Curcăneanu, 23.03.1910 – 15.03.1992), când venea pe la noi – nu prea des, fiindcă nu locuiam în acelaşi oraş. Se chema că „stăm de vorbă ca între noi, poeţii”. Îmi citea poeziile, îmi spunea ce-i place şi ce nu, îmi dădea câte un sfat.

El nu a reuşit să-şi publice epopeile/ poemele istorice, poveştile (una în versuri şi una în proză) şi volumul de poezii. A fost refuzat, pe motiv că „nimeni nu mai citeşte aşa ceva”.  Eu mă bucur că măcar acum, când nu mai e printre noi, am găsit două edituri care îi apreciază scrierile. Un volum i-a apărut la Pavcon, pe 31 august 2020. Al doilea e în curs de apariţie la Siono.

captură de ecran de pe site-ul editurii

Categorii: amintiri, anunţuri, jurnal | Etichete: , ,

Navigare în articol

Comentariile sunt închise.

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat: