Lansare de carte

Reclame
Categorii: de-ale mele, jurnal | Etichete: ,

Mai cu moţ

Când e vorba de neseriozitate, nici cu mine nu prea mai mi-e ruşine, da’ zău că alţi-s mai cu moţ! 😈

Categorii: anunţuri, jurnal | Etichete:

Plăsmuiri vechi în carte nouă

Categorii: de-ale mele, jurnal, SF | Etichete: ,

Inteligenţă cu minusuri

Eu una îmi recunosc absolut toate greşelile… de fiecare dată când discut cu câte o oglindă. 😛

Categorii: de-ale mele, jurnal, ţicneală cronică | Etichete: ,

Ultima mea idee genială…

… unde „ultima” nu înseamnă decât cea mai recentă, căci vor mai fi şi altele, de acelaşi calibru, de asta îmi permit să vă asigur – dacă îmi permiteţi să încep cu această paranteză nesemnalizată grafic.

So (vorba personajelor dintr-o interminabilă* carte), adică (într-o traducere liberă pe care nu mi-am permis-o în traducerea remunerată – sper! –,  în ciuda depăşirii spectaculoase** a termenului de predare) carevasăzică:

După ce am citit asta şi am râs singură în vreme ce toţi coabitanţii mei cu mustăţi în cea mai mare parte albe trăgeau la aghioase în acelaşi pat dublu, prea mare doar pentru ei trei***, mi-a căzut fisa (între două sincere mustrări de conştiinţă pentru timpul furat traducerii în beneficiul lecturii unui blog amuzant****) că, dacă vreau să vorbesc singură pe stradă cât de tare mă ţine gura fără să bată la ochi şi să le par altora într-o ureche, e de-ajuns să-mi apăs pe-o ureche telefonul mobil.



– interminabilă din punctul (îngust!) de vedere al traducătorului.

*– spectaculoasă pentru alţii, dar frecventă pentru mine.

*** – una bucată soţ, una bucată motan şi una bucată pisică.

**** – unul dintre cele mai pline de haz două bloguri pe care le-am descoperit până acum; celălalt e aici.

Categorii: anunţuri, jurnal, traduceri | Etichete:

Capitol încheiat

Sunt şapte (vezi articolul anterior pentru lămuriri).

clic mai sus, pe imagine

Categorii: abandon, blogărit, jurnal, ţicneală cronică | Etichete:

Am minţit

Am minţit ieri, aici.

Fiindcă tocmai am pus iar un articol aici. De nebună ce sunt. (Cumva, simt că nici nu e exact  ceea ce trebuie. Nu m-am gândit niciodată să descriu un personaj în vreo 300 de cuvinte consecutive – cca. o pagină. Întotdeauna mi-au plăcut dialogurile şi acţiunea, personajele creionate de vorbele şi de faptele lor, plus de câteva epitete/caracteristici/amănunte răsfirate prin toată povestea.)

Cât despre cautopia devenită între timp ca utopie, m-am gândit că e OK să opresc după 7 articole. Adică mai trebuie încă unul.

Categorii: abandon, blogărit, jurnal, ţicneală cronică | Etichete:

Rătăcirea mea prin cautopie…

… adică 5 articole lăsate pe un blog colectiv (clic pe poza de mai jos ca să daţi de ele).

 

„Cautopie” vine de aici:

Cuvântul lung din dreptunghiul galben, compus după o inedită „regulă” a limbii române, poate fi citit, ca sens, în mai multe feluri. De exemplu:

  • literatura cautopie;
  • literatura, ca utopie;
  • litera, tură ca utopie…

Oricum, pentru un blog literar, titlul „literatura ca utopie” e un soi de… metaforă în cheie inversă/negativă, care depăşeşte îmbătrinita mea putere de înţelegere.

Iar unirea celor 3 cuvinte într-unul singur ar putea fi o invitaţie la nonconformism, numai că nonconformismul nu se regăseşte şi în articole.

Ca urmare, cel puţin până una-alta, eu, tuşa Vero, prefer să mă retrag pe tuşă. 😛

P.S. N-aş prea zice că „suntem ceea ce citim”; poate, mai degrabă, ceea ce scriem.

Categorii: abandon, blogărit, jurnal, ţicneală cronică | Etichete: , ,

Cuvintele-s sărace…

Adevăratul nume al mătuşii mele era Olga. Pe 11 iulie îşi sărbătorea onomastica. Cu o zi înaintea onomasticii mele.
Dar asta e o poezie pe care i-am dăruit-o la o aniversare.
(Am descoperit la o vârstă destul de fragedă că e avantajos să dăruieşti poezii. Nu costă nimic, iar femeile din familie se topesc de încântare.)

VeroVers

 

.

Da, ştiu, cuvintele-s sărace, dacă vrei să spui ce simţi

Şi-adevărul în cuvinte de-l transformi, adesea minţi…

 .

Ce-aş putea să-ţi spun acuma? Că îmi eşti ca şi o mamă?

Că de nu ai fi, pe lume aş păşi ca-n vis, cu teamă?

Că îţi port recunoştinţă pentru tot ce tu mi-ai dat?

Că în sufletu-mi ai locu-ţi pe vecie rezervat?

E puţin, şi nici nu sună cum vibrează gândul meu

Când se-apropie de-altarul unde tu veghezi ca zeu.

 .

Ce îţi doresc? Doar flori, senin şi soare,

Muguri deschişi şi râs de sărbătoare.

E doar un strop din ce adun în gând

Şi nu pot revărsa într-un cuvânt.

 .

Dar îţi promit că, dacă reuşesc

Să-mi fac cuvântul rob, precum doresc,

Şi ţie îţi ridic, cu forţa lui,

Palate, turle, temple şi statui;

Şi îţi aduc ofrandă la picioare

Silabe-n ţesături de vânt din soare.

 .

6…

Vezi articolul original 5 cuvinte mai mult

Categorii: amintiri, aniversare, jurnal | Etichete: ,

Mama soacră – odihnească-se în pace

16.06.1928 – 23.06.2018

 

Categorii: de-ale mele, fotografii | Etichete:

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: