Arhive pe autori: Vero

Despre Vero

Îmi place să scriu, dar e mai uşor şi mai rentabil să traduc ce-au scris alţii.

Din nou de sezon

Rebloghez aici fiindcă de pe celălalt blog nu pot pune link pe Facebook, mi-l respinge sistemul imunitar aberant al mai sus menţionatei reţele de socializare.

VERONICISME

Nici eu nu pricep… Ce anume nu pricep au spus alţii, aici, în articol şi în comentarii, n-are rost să repet.

Ţin să subliniez doar că, da, şi mie îmi pute… Duhneşte a ceva dubios, ceva e putred. Nu pot spune ce, nu recomand niciuna dintre teoriile conspiraţiei care circulă prin world wide web,  zic doar că prea multe sfidează logica şi bunul simţ.

Dar, „dacă tot n-ai puterinţă, la ce chichirez gâlceavă” (sau cam aşa ceva, că, deh, „citez din memorie”, nu direct din Ţiganiada lui Ioan Budai-Deleanu). Şi eu n-am [puterinţă de care trebuie pentru o oricât de mică schimbare], nu pot să mai adaug decât şi că „de-o fi una, de-o fi alta, ce e scris şi pentru noi”… Şi-atât, căci, nefiind eu Mircea cel Bătrân în viziunea lui M. Eminescu, ci doar Vero Mircea în carne şi oase, nu continui cu „bucuroşi le-om duce…

Vezi articolul original 80 de cuvinte mai mult

Categorii: jurnal, reblog | Etichete: , ,

De sezon

am şters asta de pe Facebook

Categorii: jurnal | Etichete: | Lasă un comentariu

Un soi de… confesiune

„Oricât de mare ar fi el şi orice culoare ar avea ea, între fald şi pânză există o relaţie de dependenţă.”

A fost primul gând care mi s-a împleticit, buimac, pe pod. Pe podul dintre vis şi trezie. Fluierând primele el ştia câte note dintr-o gamă bizară, a umblat, haihui, înainte şi înapoi, vrând, pesemne, să iau asta drept semn că e că mesaj prioritar.

I-a mers doar până când m-am trezit de-a binelea. Pe urmă, sub o mare de alte gânduri, care, tropotind peste şi prin el, i-au dat note proaste, închipuitul prioritar s-a surpat cu tot cu bietul pod mai sus-amintit şi, împreună, au rămas mototol, ca un fald boţit, de culoare incertă, respins de acea pânză dependentă de raţiune pe care-mi tresaltă mintea plecată haihui printre cuvintele altora, ici aplaudând câte un mesaj prieten cu logica, ici bodogănind pe înfundate, uluită de stilul buimac şi agramat al unor „cugetări” ovaţionate şi popularizate.

Cuvintele, nu ale altora, nici doar cele din duzina lansată de al două sute treizeci şi şaselea joc, ci toate cele de mai sus, nu sunt ceea ce par, adică semn de beţie. Aşa scrie într-o carte – zicea cineva, aici, că merită s-o citesc.

Ei bine, mărturisesc că n-am fost niciodată entuziasmată de ceea ce scrie în cartea asta…

Însă acum, adăpostiţi în spaţiul dintre canapea şi măsuţa cu rotile a laptopului, mă citesc doi ochi rotunzi, de Chiţurină care toarce. Pe urmă, torcătoarea mi se mută în braţe, îmi frământă alene braţul… Poate că ei îi place cartea…

Motanului Grişka îi plac toate cărţile – toate cele de pe ultimul etaj al bibliotecii. Îl aud lingându-se apăsat, undeva, în spatele lor. Face a vară. Până acum nu s-a mai urcat niciodată acolo iarna.

Oricum, ce atâta citit?

Mai bine bat câmpii, lăsându-mă călăuzită de note aluzive într-un dans ce ondulează, fald după fald, fiece pânză de păiajen buimac, rezident într-un pod mai mare decât casa, unde praful gros, de dependenţă, se aşterne peste tuşele de culoare ale orgiei de cuvinte.

Dacă aţi ajuns până aici citind fără s-o luaţi haihui, prioritar în diagonală, e semn că aveţi şi răbdare, şi dreptul să vă întrebaţi ce moaşă-sa pe gheaţă a vrut să spună zurlia în acest mesaj de repetabilă duzină.

Categorii: cuvinte, de-ale mele, duzina de cuvinte, provocările de luni | Etichete: , ,

Tot de-ale mele – arhivele lunii ianuarie 2020

Am reblogat fiindcă de pe blogul „Veronicisme” nu pot pune link pe Facebook.

Pentru comentarii mergeţi la articolul original.

VERONICISME

Ultima seară a sărbătorilor religioase de la cumpăna anilor

detaliu – pata luminoasă de pe bibliotecă (din imaginile de mai sus)

Facebook ostil, îi închide blogului uşa-n nas. Motivul: aberaţie, sau dezinformare răuvoitoare, sau… habar n-am ce.

Mănăstirea Caşin (jud. Bacău)

Nu dormeam în momentul cutremurului, dormeau doar cei 3 mustăcioşi cu care-mi împart apartamentul. Bipedul s-a trezit. Cei doi patrupezi nu.


clic pe poze pentru mărire

Vezi articolul original

Categorii: jurnal, reblog | Etichete: , , , ,

Tipic

Adică tipic pentru fandomul SF din „ţara mea de glorii, ţara mea de dor”. De ce să ne susţinem, când putem să ne dăm la gioale? :mrgreen:

Categorii: lehamite | Etichete:

Ziua echinocţiului de toamnă din 2019, la începuturile sale

6:45

Categorii: clipe conservate, fotografii | Etichete: ,

Soare-răsare

din august, pentru o miercuri fără cuvinte din septembrie

 

01_05:25:26

02_05:25:45

03_06:14:39

04_05:43:52

06_05:30:58

08_05:39:40

08_05:52:30

09_05:36:50

11_05:32:57

14_05:35:05

15_06:09:46

15_06:47:43

16_06:05:45

17_05:49:06

17_06:15:17

18_05:32:27

20_05:43:42

21_05:43:42

23_06:07:17

25_06:28:34

26_05:50:12

27_06:08:23

28_06:06:47

29_06:51:15

30_06:49:58

Categorii: de-ale mele, fotografii, jurnal | Etichete:

Habemus librum

Avem cartea. O avem aici, acasă, de vreo săptămână.

Se vede că nu e a mea. 🙂 E a lui – a jumătăţii mele conjugale.

Dacă o vreţi, o puteţi comanda cu un clic pe oricare dintre linkurile de mai jos:

Mă încântă mai mult decât cărţile mele. Pentru că… cineva s-a molipsit. Scrie şi el. Scrie ca să publice.

(Nu, nu scrie SF. Dar asta nu contează. Nicidecum.)

În plus, am avut ce pune în caleidoscop. Clic aici ca să vedeţi rezultatele. Şi poate vă spuneţi şi părerea (la faţa locului, unde comentariile nu sunt închise).

Categorii: anunţuri, cărţi, jurnal, reclame, recomandări, Shocking breaking news | Etichete: , ,

Zorii zilei solstiţiului de vară

4:46

5:24

5:28

Categorii: jurnal | Etichete: , ,

Când ne-a ocolit ploaia

16:25:56

Categorii: jurnal | Etichete: ,

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat: