Nenea Mitu

Când le arătam versurile mele, tata şi mama îmi spuneau că poezia înseamnă muncă şi mă trimiteau să citesc numeroasele versiuni ale poeziilor lui Eminescu. Dar s-a întâmplat doar de vreo două-trei ori. Pe urmă nu le-am mai arătat nimic. 🙂

Dar i le arătam lui nenea Mitu (Dumitru Curcăneanu, 23.03.1910 – 15.03.1992), când venea pe la noi – nu prea des, fiindcă nu locuiam în acelaşi oraş. Se chema că „stăm de vorbă ca între noi, poeţii”. Îmi citea poeziile, îmi spunea ce-i place şi ce nu, îmi dădea câte un sfat.

El nu a reuşit să-şi publice epopeile/ poemele istorice, poveştile (una în versuri şi una în proză) şi volumul de poezii. A fost refuzat, pe motiv că „nimeni nu mai citeşte aşa ceva”.  Eu mă bucur că măcar acum, când nu mai e printre noi, am găsit două edituri care îi apreciază scrierile. Un volum i-a apărut la Pavcon, pe 31 august 2020. Al doilea e în curs de apariţie la Siono.

Publicitate

Habemus librum

Avem cartea. O avem aici, acasă, de vreo săptămână.

Se vede că nu e a mea. 🙂 E a lui – a jumătăţii mele conjugale.

Dacă o vreţi, o puteţi comanda cu un clic pe oricare dintre linkurile de mai jos:

• http://pavcon.ro/product_info.php?products_id=507
• https://www.librarie.net/p/367448/cel-de-sus-spatiu-si-mine
• https://carturesti.ro/carte/cel-de-sus-spatiu-si-mine-367869256
• https://www.librariadelfin.ro/carte/cel-de-sus-spatiu-si-mine-gheorghe-mircea–i58735

Mă încântă mai mult decât cărţile mele. Pentru că… cineva s-a molipsit. Scrie şi el. Scrie ca să publice.

(Nu, nu scrie SF. Dar asta nu contează. Nicidecum.)

În plus, am avut ce pune în caleidoscop. Clic aici ca să vedeţi rezultatele. Şi poate vă spuneţi şi părerea (la faţa locului, unde comentariile nu sunt închise).

Apariţie

preluare de pe facebook 

 

Mai cu moţ

Când e vorba de neseriozitate, nici cu mine nu prea mai mi-e ruşine, da’ zău că alţi-s mai cu moţ! 😈

Ultima mea idee genială…

… unde „ultima” nu înseamnă decât cea mai recentă, căci vor mai fi şi altele, de acelaşi calibru, de asta îmi permit să vă asigur – dacă îmi permiteţi să încep cu această paranteză nesemnalizată grafic.

So (vorba personajelor dintr-o interminabilă* carte), adică (într-o traducere liberă pe care nu mi-am permis-o în traducerea remunerată – sper! –,  în ciuda depăşirii spectaculoase** a termenului de predare) carevasăzică:

După ce am citit asta şi am râs singură în vreme ce toţi coabitanţii mei cu mustăţi în cea mai mare parte albe trăgeau la aghioase în acelaşi pat dublu, prea mare doar pentru ei trei***, mi-a căzut fisa (între două sincere mustrări de conştiinţă pentru timpul furat traducerii în beneficiul lecturii unui blog amuzant****) că, dacă vreau să vorbesc singură pe stradă cât de tare mă ţine gura fără să bată la ochi şi să le par altora într-o ureche, e de-ajuns să-mi apăs pe-o ureche telefonul mobil.

---

---

* – interminabilă din punctul (îngust!) de vedere al traducătorului.

** – spectaculoasă pentru alţii, dar frecventă pentru mine.

*** – una bucată soţ, una bucată motan şi una bucată pisică.

**** – unul dintre cele mai pline de haz două bloguri pe care le-am descoperit până acum; celălalt e aici.

Ar trebui…

Ar trebui să-mi fac şi eu un asemenea grafic, cu texte în lucru.

clic pe imagine ca să vedeţi de unde am luat-o

Cred că al meu ar arăta de mai mare râsu’, un cârnat de dreptunghiuri lungi şi albe, cu câte-un strop de culoare într-un capăt. Da’ poate mi s-ar face poftă să-l colorez măcar pe unul în întregime. Poate…

Ar fi bun şi un grafic cu traduceri – ca să mă mişc mai repede – dacă l-aş pune în văzul lumii.

Dar unde scrie că trebuie să fac ceea ce ar trebui să fac? 😛

Facebook, interes, motan

Mvaaai, da’ tare interesată mai e lumea de ceea ce scriu eu! Iaca o mostră, una bucată like în 11 (unsprezece) ore:

clic aici dacă vreţi CUMVA (mira-m-aş!) să intraţi pe facebook

Doar am constatat că pe vreo 50 din „prietenii” mei de pe facebook îi atrag pozele motanului (când sunt pe peretele meu, pe pagina lui nu dă prea multă lume), iar pe aproape toţi ceilalţi (până la 571, cu doar vreo 10 excepţii) nu-i atrage nimic! 😛

Deci vina îmi aparţine, fiindcă mă tot încăpăţânez să postez şi altceva. Ar trebui să urmez exemplul popii!

72

Din martie 2005 până acum, pe lângă [nu ştiu câte] povestiri, câteva poezii şi 4 volume la care am avut colaboratori, 71 de cărţi traduse din scoarţă-n scoarţă (62 publicate + 9 încă nepublicate).

Lucrez la a 72-a.

Cică…

Cică astea ar fi nişte suflete de-ale mele. 😛 Zvonul a pornit de aici, iar eu recunosc că-mi place cum se-mbină imaginile cu poza mea de profil de pe facebook. 🙂

Hahi

Eu nu sunt scriitoare şi/sau blogăricioaică. Eu sunt Hahi!

Prietenii ştiu de ce! 😛