blogărit

Amintiri despre Nemira

Rebloghez articolul pe un blog acceptat de FB ca să-l pot link-ui cu ocazia aniversării de 30 de ani a editurii Nemira, de care mă leagă multe – premii la concursuri, o povestire publicată într-o antologie şi prima mea carte publicată (un volum de proză scurtă), plus numeroase cărţi traduse.

Curioşii pot citi şi acest articol.

VERONICISME

NEMIRA. Nu muntele, editura. CĂRŢI. VECHI. Adică dinainte de anul de graţie 2004. De ce an de graţie? Habar n-am – adică o fi având el ceva aparte dacă organizatorii concursului anunţat pe blogul editurii l-au ales drept limită pe axa timpului. O oarece explicaţie, plus toate celelalte condiţii, pot fi găsite, fireşte, aici.

Beleaua e că eu vreau să scriu despre trei cărţi care au o semnificaţie deosebită pentru mine – şi. dacă asta vreau, asta fac, cu speranţa că n-o să încalc regulamentul concursului :mrgreen:

Încep cu imaginea scanată a copertei prmei cărţi la care m-am gândit (de fapt sunt două coperte, fiindcă e vorba despre un roman în două volume), apoi o să înşir povestea – pentru oricine e dispus să-şi cheltuiască timpul citind-o.

Vezi articolul original 1.324 de cuvinte mai mult

Categorii: amintiri, blogărit, jurnal, reblog | Etichete:

Capitol încheiat

Sunt şapte (vezi articolul anterior pentru lămuriri).

clic mai sus, pe imagine

Categorii: abandon, blogărit, jurnal, ţicneală cronică | Etichete:

Am minţit

Am minţit ieri, aici.

Fiindcă tocmai am pus iar un articol aici. De nebună ce sunt. (Cumva, simt că nici nu e exact  ceea ce trebuie. Nu m-am gândit niciodată să descriu un personaj în vreo 300 de cuvinte consecutive – cca. o pagină. Întotdeauna mi-au plăcut dialogurile şi acţiunea, personajele creionate de vorbele şi de faptele lor, plus de câteva epitete/caracteristici/amănunte răsfirate prin toată povestea.)

Cât despre cautopia devenită între timp ca utopie, m-am gândit că e OK să opresc după 7 articole. Adică mai trebuie încă unul.

Categorii: abandon, blogărit, jurnal, ţicneală cronică | Etichete:

Rătăcirea mea prin cautopie…

… adică 5 articole lăsate pe un blog colectiv (clic pe poza de mai jos ca să daţi de ele).

 

„Cautopie” vine de aici:

Cuvântul lung din dreptunghiul galben, compus după o inedită „regulă” a limbii române, poate fi citit, ca sens, în mai multe feluri. De exemplu:

  • literatura cautopie;
  • literatura, ca utopie;
  • litera, tură ca utopie…

Oricum, pentru un blog literar, titlul „literatura ca utopie” e un soi de… metaforă în cheie inversă/negativă, care depăşeşte îmbătrinita mea putere de înţelegere.

Iar unirea celor 3 cuvinte într-unul singur ar putea fi o invitaţie la nonconformism, numai că nonconformismul nu se regăseşte şi în articole.

Ca urmare, cel puţin până una-alta, eu, tuşa Vero, prefer să mă retrag pe tuşă. 😛

P.S. N-aş prea zice că „suntem ceea ce citim”; poate, mai degrabă, ceea ce scriem.

Categorii: abandon, blogărit, jurnal, ţicneală cronică | Etichete: , ,

Blogul blogurilor mele

clic AICI

Categorii: blogărit, jurnal, ţicneală cronică | Etichete:

Poate de data asta mă ţin de cuvânt

Şi eu am de înşirat mii de cuvinte – şi azi, şi mâine, şi poimâine, şi…

Prin urmare, deşi sunt aproape sigură că nu se sinchiseşte [aproape] nimeni, vă rog să nu vă impacientaţi dacă nu-mi mai vedeţi urmele pe facebook (like-uri… etc), dacă nu mai scriu articole de fapt inutile, de dragul de mă juca, dacă nu-mi mai las urmele nici pe bloguri… şamd. Încerc şi eu să fiu fată de treabă, deşi, cu muuulţi ani urmă, când a exclamat mama: „De ce nu poţi tu să fii fată de treabă?!”, am ripostat, indignată: „Nu sunt fată de treabă, sunt fată de om!”

În paranteză fie spus, de la joaca inutilă îmi rămân şi imagini nefolosite până la urmă, ca asta, pentru miercurea fără cuvinte cu tema septembrie:

Categorii: blogărit, de-ale mele, jurnal, neseriozitate | Etichete:

Jucărele

Făcut rost de poză personalizată pentru delirul meu cu lună. 🙂

Categorii: blogărit, de-ale mele, jurnal, poezii

Basta

Şi cu asta basta, dragilor, promit că n-o să mă mai sinchisesc de toate inepţiile pe care le scriu unii şi alţii pe bloguri şi prin alte cotloane virtuale.

Am de făcut multe lucruri mult mai interesante, mai plăcute şi mai rentabile.

Categorii: abandon, blogărit, jurnal | Etichete:

Vai de mine!

Adică vai de mine ce nebună sunt! 😆

Adică adineauri mi-am numărat blogurile. Şi, dacă n-am greşit cumva numărătoarea, sunt 29 (douăzeci şi nouă)*. Să mai fac unul, să fie 30? 👿

Bineînţeles că pe cele  mai multe se aşterne praful – cu rare întreruperi. Şi deocamdată am renunţat la ideea de a scoate bani din ele, că n-am timp, am de tradus. 😛 (S-ar putea să mă răzgândesc dacă-mi oferă cineva cel puţin 100 de lei pentru 300 de cuvinte – dar ştiu că nu mă paşte niciun pericol în acest sens. 😛 )


* Ştiu că n-o să mă-ntrebaţi care sunt, dar dacă o să mă-ntrebaţi totuşi… n-o să vă spun! :mrgreen: Vă spun doar că sunt 29 fără să le pun la socoteală pe cele mai vechi – 3 bucăţi de pe platforma weblog, inaccesibile pe moment (şi e un moment prelungit, şi se tot prelungeşte, aşa că… veşnica lor pomenire… 😛 )

Categorii: blogărit, jurnal | Etichete:

Dedublare şi invidie

Era frumos când mă jucam de-a duzina de cuvinte în dublu exemplar, cu tot cu anacondele*, carevasăzică. Scriam un articolaş şi mă gândeam pe ce blog îl pun, şi după ce mă hotăram scriam încă unul pentru celălalt blog – şi s-a întâmplat şi să le schimb în ultima clipă între ele, sau să bag în joc şi al treilea personaj, Mariana/Matilda, pe care mi l-am recunoscut drept alter ego de la bun început. Dar ce scriam pentru anaconde părea de obicei să placă mai mult, probabil fiindcă la adăpostul unui alt nume mă lăsam pe deplin în voia cuvintelor, şi pe urmă mă trezeam invidiind-o pe numita „anaconde”, ca şi cum ar fi fost o străină care scria mai bine decât mine. 😛 :mrgreen:

Şi într-o bună zi am scris poezioara asta:

cuvinte rimate într-o doară, iar şi iară…

N-am scris-o pentru duzină, pur şi simplu mi s-a năzărit s-o scriu – dintr-un foc – şi mi s-a părut o trăsnaie şi am pus-o tot la anaconde şi, după ce am văzut că altora părea să le placă mai mult decât mie, mi-a părut rău că nu mi-am pus-o pe blogul cu poezii. 😆

Şi nu, nu sunt nebună. Aşa sunt eu. 😛 De când ţin minte.

Sau sunt şi nebună, dar din alt motiv – iar scriu pe bloguri când ar trebui să traduc, şi mi-am întrerupt şi „raportările”. Dar o să le reiau.


* Ar fi trebuit să-i spun anaconda, dar numele nu era disponibil şi am uitat că poţi semna articolele cu alt nume, nu neapărat cu ăla care te identifică în ochii wordpress-ului (de parcă n-aş fi făcut mai înainte aşa cu „Vero”, zăpăcita de mine).

Categorii: amintiri, blogărit, jurnal | Etichete:

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat: