întrebări

Comemorare

Ne continuăm viaţa lăsându-ne morţii în urmă – în timp. Iar cei dragi nouă se sting lăsându-ne aici, pe Pământ, în urma lor.
În urmă cu patruzeci de ani, într-o zi de 10 octombrie, eu şi bunica mea, maia mea, ne-am lăsat una pe alta în urmă…*

maia – 29 iunie 1895 – 10 octombrie 1981

I-am pus poezia asta în sicriu. Şi chiar i-am sărutat mâna, înainte de a-mi atinge de buzele ei reci fruntea şi amândoi obrajii, fiindcă aşa mă săruta ea de fiecare dată când plecam de-acasă.

Până atunci nu mai atinsesem niciodată un mort. Mi-era frică de morţi, o frică atavică, ilogică. Atunci am înţeles că de morţii tăi, de cei pe care i-ai iubit cu adevărat, nu ţi-e frică.

Pe urmă am tot spus ultimele două strofe ale poeziei, în gând, în fiecare seară, înainte de a adormi, până când, după multă vreme (mai mult de un an), am visat-o. Mi-a spus ceva gen „Potoleşte-te, stai liniştită, sunt bine.”

Cât despre poza asta, care îi era dragă, căci stătea, tablou, de peretele camerei ei, de când ţin eu minte, nu ştiu câţi ani avea când a făcut-o. Nu ştiu nici de ce n-am întrebat niciodată, dar ştiu că acum nu mai am pe cine întreba.

Acum mă întreb unde eram eu când a fost făcută fotografia. Existam cumva, undeva, într-o formă de care am uitat cu desăvârşire? Poate că sufletul e nemuritor, dar… din ce e zămislit? Trupul ia fiinţă din alte trupuri, dar sufletul? E copilul altor suflete?

„Singurul lucru care mi-a dat fiori vreodată, în modul în care moartea le dă fiori altor oameni, este perioada de timp de dinainte de a fi fost concepută, căci unde eram eu atunci? Moartea nu aduce nicio schimbare, nicio sciziune a eului, pe când, înainte de concepţie, eu nu eram, ceea ce este cu adevărat teribil şi de neacceptat.”

Diana Alzner – Tunelul de la capătul lumii

Categorii: amintiri, întrebări, comemorare, poezii | Etichete: ,

Oare?

Oare dacă-mi promit că n-o să mai pierd timpul scriind pe bloguri de mântuială, o să fiu în stare eu, Hahi, să mă ţin de cuvânt? Sau o să fac iar ca azi-noapte, când m-am gândit să-ntrug ceva doar de dragul jocului cu 12 cuvinte şi ca să-l mai desprăfuiesc puţin pe motanul Pandalie?

Categorii: întrebări, jurnal | Etichete:

Întrebare şi răspuns

„De ce mă iubeşti?”

Am dat, prin blogosferă, peste întrebarea asta şi mi-am adus aminte ce spunea tata (nu mai ştiu dacă din capul lui sau citând pe cineva):

Când iubeşti, nu iubeşti pentru că, iubeşti cu toate că.

Categorii: întrebări, dragoste, jurnal | Etichete:

Pentru cine e mai bine să traduc:

  • pentru cei care îmi oferă un tarif mai bun / pagina standard? Mda, dar la contract şi până la intrarea în cont e cale lungă… Ce folos că pe hârtie sunt bani mulţi, dacă în realitate îi văd după o aşteptare suficientă ca să-mi albească părul, sau la sfântu’ aşteaptă?
  • pentru cei care plătesc la timp? Mda, plătesc la timp o traducere, două, poate chiar şi nouă, şi la un moment dat tot mă trezesc că atunci când le cer banii mei vorbesc sigură… Şi parcă-ncep să scot bani mai uşor de alţii, pe care-i credeam mai rău platnici…
  • pentru cei care au cărţi care-mi plac? Mda, şi ce folos că-mi place cartea, dac-o traduc degeaba? Fără bani pot traduce orice carte poftesc, fără contract cu vreo editură…
  • pentru cei care-mi modifică traducerile cel mai puţin? Mda, dar asta depinde de redactor, nu se ştie când dau peste unul – sau când scap de unul – prea chinuit de muze… Şi, la urma urmelor, ce dacă modifică? Că doar eu nu mi-s nici Sadoveanu, nici Tolstoi, nici Coelho… (Ceea ce nu înseamnă că nu mă enervez când dau peste una bucată redactor care-mi modifică textul numai de dragul de a-l modifica; probabil că se crede  – şi poate chiar este –  mai talentat în ale scrisului decât mine, şi e de părere, de exemplu, că „a urca scara în grabă” sună infinit mai bine decât „a fugi în susul scării”. Dar, fi-ar dracu al dracului, traducerea aia poartă semnătura mea, nu pe-a lui!)
Categorii: întrebări, traduceri

Gânduri mai mult sau mai puţin pasagere – 3

Te iubeşte cineva, omule?
Dar tu – iubeşti pe cineva?
Puteţi răspunde sincer şi corect la aceste întrebări?

Categorii: întrebări, filozofie, gânduri pasagere, sondaje

Întrebare

Când îi trimiţi unui om un mesaj de felicitare, oare n-ar fi frumos din partea lui să-şi sacrifice o jumătate de minut (cel mult) ca să dea un clic pe reply, să scrie un „mulţumesc” şi să dea apoi încă un clic pe „send”? Aşa, în chip de confirmare de primire…

Categorii: întrebări, confirmări

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat: