„Cu mâine zilele-ţi adaogi, cu ieri viaţa ta o scazi…”

Anunțuri

34 de ani

De sezon

Fragment dintr-o baladă veche:

Se spune că, adeseori,
Se-ascunde şarpele-ntre flori
Şi-i muşcă, pe nepusă masă,
Pe cei ce vin să le miroasă.

---

Fragment prelucrat/adaptat:

Se spune că, adeseori,
Se-ascunde baba printre flori
Şi-i mustră, pe nepusă masă,
Pe cei ce vin să le miroasă.

---

Dar baba a fost cândva mai… primăvăratică:

Chiar foarte primăvăratică:

Comemorare – din nou

Voiam să-i pun azi pe mormânt.
E prea departe, nu ajung.
Dar plâng cu-aceiaşi trişti fiori,
Îţi ud cu lacrimi nişte flori.

verojurnal

Iar astăzi, dacă ar mai fi trăit, ar fi împlinit 100 (una sută) de ani…

Mai jos sunt… fragmente din cadoul pe care i l-am făcut acum 40 de ani şi care, fiindcă mătuşa mea n-a avut copii, mi-a rămas tot mie moştenire. 🙂

Vezi articol original

Parfumul primăverilor copilăriei

„Mai crede cineva în mărţişoare?”
Am auzit întrebarea asta şi m-am gândit să răspund:

VERONICISME

De când a murit mama, regăsesc în fiecare an, de 1 martie, parfumul primăverilor copilăriei în ultimul mărţişor pe care mi l-a dăruit şi în bileţelul care îl însoţea.

Iată unde mai puteţi descoperi parfumul primăverii:

• Mirela     Parfum de primăvară

• Pandhoraa     Poveste Parfumata – Parfum de Primavara

• Sara   Parfumul Primăverii – Poveste parfumată

• CARMEN Parfumul primaverii

• Florentina  Parfum de primavara

• Lolita Ganduri-verzi-de-primavara-parfumul

• Roxana Parfumul-primaverii

• Aurora PRIMĂVARA ŞI NOI
  

• Ioan Usca  Parfumul primăverii

• g1b2i3 Poveste parfumată de primăvară
  

• daurelParfumul cadourilor de primăvară
  

• innerspacejournal Ea
  

Vezi articol original

…

Iară nu suntu vremile supt cârma omului, ci bietul om supt vremi.

Miron Costin

 

Cred că mi se potriveşte şi mie…

Parshendi

Ca să meargă mai repede traducerile, mă folosesc de prescurtări vârâte în capul computerului cu funcţia „AutoCorrect”. (Îi mulţumesc Cristinei Ghidoveanu, de la care am învăţat şmecheria, pe vremea când lucram la Calea Regilor / The Way of Kings).

Prescurtările se mai schimbă de la o traducere la alta, dacă e cazul, în funcţie de numele personajelor. Acum, pentru Words of Radiance, am regăsit o parte dintre prescurtările de la The Way of Kings şi am făcut şi altele noi. Iată câteva exemple:

• Dalinar – dl
• Kaladin- kl
• Adolin – ln
• Shallan – sh
• Câmpiile Sfărâmate – cf
• Cristalpurtător – crp
• Lumină de Furtună – lf
• Podul Patru – pp

Şi cea pentru care am scris acest articol: parshendi – psd. 

N-am făcut-o intenţionat, abia azi am conştientizat coincidenţa – şi m-a pufnit râsul. (În poveste, parshendii sunt rasa duşmană.)

Să nu mă înţelegeţi greşit. Nu am pentru PSD mai multe reproşuri decât pentru alţii*. „Penali” au fost, „penali” sunt încă şi-or fi în parlamentul românesc, în toate partidele, în întregul sistem care cu onor (sic!) ne conduce. Acum, în ţara asta, eu una nu ştiu pe cine aş putea vota simţindu-mă cu inima împăcată.

Dar, când actualului balamuc i s-ar putea pune capăt prin retragerea unei singure ordonanţe… Şi când „penalii” din ambele tabere ar putea încheia totul cu un „pupat Piaţa Independenţei”…

Ei, presupun că în spatele acestei încăpăţânări [aparent] zadarnice a parshendilor noştri stau oarece aşi din mânecă şi oarece jocuri de culise** necunoscute nouă, muritorilor de rând, dintre care unii se înjură, se desfrenduiesc şi-şi trântesc câte un „block” pe facebook şi/sau fac plimbări protestare nocturne cu sau fără fragedele lor vlăstare.

Prin urmare, cu tristeţea de rigoare fiindcă trecem prin astfel de vremuri interesante, mă mulţumesc să urmăresc evenimentele la TV şi pe FB, încercând să nu le las să mă ţină prea mult departe de parshendii lui Sanderson.

Trebuie să vă fac şi o mărturisire:

Pesemne visând cu ochii deschişi, am crezut că, aşa cum poţi adăuga, în încăpătoarea farfurie a unui individ lihnit de foame, orice e comestibil, o să pot include în paragrafele de mai sus duzina de cuvinte lansată de actuala ediţie a jocului găzduit de prietenul nostru Eddie.  Dar m-am înşelat, n-am băgat e seamă că d-na Inspiraţie m-a părăsit*** fără să verse lacrimi şi s-a ghemuit ea ştie pe unde, ca o mâţă într-o cutie. Sau s-o fi dat şi pentru ‘mneaei vreo ordonanţă de urgenţă şi mă graţiază (sic!) de graţioasa-i prezenţă dacă scriu mai de puţin 200.000 de cuvinte?

---

* Dacă-mi spuneţi că-s comunişti, înseamnă că habar n-aveţi ce-i comunismul.

** Dacă în culise nu e decât orgoliu certat cu inteligenţa, am pentru PSD mai multe reproşuri decât pentru alţii.

*** Nu ştiu din ce motive, că, dacă aş fi ştiut, v-aş fi povestit în acest micuţ articol. 😛

---

Am pus cuvântul penali în ghilimele fiindcă, aşa cum e folosit în acest context, e un soi de barbarism.

Ar trebui…

Ar trebui să-mi fac şi eu un asemenea grafic, cu texte în lucru.

clic pe imagine ca să vedeţi de unde am luat-o

Cred că al meu ar arăta de mai mare râsu’, un cârnat de dreptunghiuri lungi şi albe, cu câte-un strop de culoare într-un capăt. Da’ poate mi s-ar face poftă să-l colorez măcar pe unul în întregime. Poate…

Ar fi bun şi un grafic cu traduceri – ca să mă mişc mai repede – dacă l-aş pune în văzul lumii.

Dar unde scrie că trebuie să fac ceea ce ar trebui să fac? 😛

Concediul din iarnă

Lumea bună, transmutată în străineze ţări nordice, pleacă iarna în concediu la mare, în străineze ţări sudice.

Lumea mai puţin bună, rămasă pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, nu-şi concediază truda cea ce toate zilele, ci se crede într-un concediu virtual în Roshar, „monde de pierres et d’orages”.

V-am spus că-mi place tare mult cum sună limba franceză? Şi că nici măcar nu-i invidiez pe cei plecaţi să se bronzeze? Am îmbătrânit, mă simt cel mai bine în bârlogul meu.

Dar spun „am îmbătrânit” cu detaşare, fără să mă simt bătrână.

Stele care pier

verojurnal

Azi l-am comemorat pe Eminescu, cum m-am priceput, pe facebook.

1. aici;
2. aici;
3. aici;
4. şi aici.

Mâine o comemorez pe mama – o altă stea care a pierit, acum 22 de ani, nu de pe cerul unei naţiuni, ci din micul meu univers personal.

Am căutat şi numele ei cu Google (ca pe al bunicului, tatăl ei) şi, printre altele, am găsit-o (măgulitor), cu numărul 1851, pe o listă (e adevărat, foarte lungă), a românilor celebri care au fost incineraţi (pentru că n-am avut unde s-o înhumăm, pentru că ea n-avea nimic împotriva incinerării şi pentru că mie mi se pare preferabilă descompunerea prin foc, nu cea prin putrefacţie).

14 octombrie 1920 – 16 ianuarie 1994

Cred că i-ar fi plăcut s-aprind pentru ea o lumânare ca asta:

---

• despre stele care pier vor mai scrie probabil şi alţii – găsiţi aici un tabel cu linkuri către articolele lor;
• am împrumutat

Vezi articol original 4 cuvinte mai mult