pisici

„Cu mâine zilele-ţi adaogi, cu ieri viaţa ta o scazi…”

Anunțuri
Categorii: aniversare, de-ale mele, jurnal, pisici | Etichete: ,

Exerciţii de dicţie

Azi am avut chef de joacă. De un joc nou. 😛

Adică m-am apucat  să fac exerciţii de dicţie. Şi de intonaţie. (Ăsta e abia al doilea, aşa că nu aruncaţi cu ouă clocite în monitoare!) Cine ştie, poate m-apuc să-mi citesc elucubraţiile, în loc să le scriu. Deocamdată mă bucur că am reuşit să-mi pun fişierul audio peste o imagine statică.

Textul e de pe unul dintre bogurile mele sub pseudonim. 😛

Categorii: de-ale mele, duzina de cuvinte, jurnal, pisici | Etichete:

Scriu şi uit…

Scriu pe diverse bloguri şi bloguleţe, sub pseudonim au ba,  şi uit ce-am scris… de parcă mi-aş arunca gândurile, ideile… :mrgreen:

Categorii: abandon, amintiri, jurnal, pisici, versuri | Etichete: , ,

Paşi noi pe drumuri vechi

pasi

Paşi noi pe drumuri vechi… Paşii lui Florică (nu mai ştiu al câtelea după numele lui), motanul socrilor mei, pe drumul către Rai…

Paşii care-l purtau, probabil, de pe o parte pe alta a şoselei, către mâţele în călduri de vizavi…

Tot vizavi e uliţa care duce către biserică, şi azi s-a sfinţit biserica, şi maşinile au umplut satul…

Şi motanul a fost găsit dormindu-şi somnul cel lung în şanţ, cu spatele zdrobit…

Un biet sufleţel îmblănit, plecat dintr-un trup care n-a făcut umbră pământului decât doi ani, îşi poartă, pe perniţe moi, paşii noi pe vechiul drum către veşnicia nefiinţei… Şi eu nu pot decât să-i luminez calea cu flăcăruia unei candele virtuale…


Despre paşi noi pe drumuri vechi au mai scris şi alţii – lucruri mai vesele. Îi găsiţi aici.

Categorii: jurnal, pisici, provocările de luni | Etichete:

Trec zilele-n goană – pseudopustietate

 

 

Socrii mei fac – ce-or fi făcând – în chiler, singura încăpere pe care-o încălzesc iarna, când sunt singuri.

Noi suntem singuri în odaia noastră, singura încăpere cu sobă de teracotă din toată casa. Motanul doarme deasupra harababurii, bărbatul îmi doarme în pat, eu traduc – la lumina unei veioze. Nu se-aude decât focul din sobă – un sfâââr-sfâââr discret.

În rest, e linişte şi întuneric – ca pe o planetă pustie.

Categorii: jurnal, pisici | Etichete:

Trec zilele-n goană – Ninge

Albul se-adună, discret,
Ne-nvaţă cu el, şiret,
Peste noi ninge, încet.
Concret.

Categorii: jurnal, pisici | Etichete:

Visul unei nopţi de vară

E vară, deşi plouă în fiecare zi. Dar nu visez noaptea. Mi-ajunge coşmarul din timpul zilei:

Nouăzeci de kilograme de bărbat (ar trebui să scadă la 86, s-a îngrăşat de când e în concediu medical şi probabil că surplusul nu-i prieşte) umblând prin casă ţeapăn, câte zece paşi – dacă se poate mai puţin – între un scaun şi altul, nu toate la fel de bune ca să-l scape de durere. Noroc că scaunul maşinii e confortabil, poate s-o conducă pe distanţele scurte din târgul nostru, se duce la doctor singur.

A fost şi la RMN, avem şi rezultatul: trei discuri intervertebrale bulite – noi ştiam numai de două. Am studiat CD-ul primit; găsit pe net un program moca, nu cel mai deştept din lume, dar măreşte, colorează, corelează pozele (vezi pe unde sunt făcute secţiunile). Asta, ca să fie şi CD-ul ăla folosit de cineva. Coana doctoriţa nici măcar n-are calculator în cabinetul ei particular, ea s-a uitat pe film – şi cu asta basta. Sper să aibă măcar ochiul format. Cică nu, nu e de operaţie, discul cel mai naşpa, care-a ajuns să se-atingă de măduva spinării, nu  are învelişul spart, e numai inflamat. Cică se rezolvă cu proceduri  – la cabinetul ei, începând de mâine – şi cu injecţii; două injecţii, cu pauză de şapte zile între ele.

Între timp, medicamentele n-au efect şi durerea are culmi, secondate de culmi ale irascibilităţii. Ieri, după ce s-a-ntors de la doctor, jumătatea mea conjugală era s-arunce cu motanul după mine fiindcă i-am cerut reţeta, să iau şi injecţiile alea dacă tot mă trimisese la farmacie, după cel mai puternic analgezic care se dă fără reţetă.  Şi nu ştiu dacă farmacista mi l-a dat pe cel mai puternic (padolten), dar ştiu că n-are cine ştie ce efect. (Oricum, criza de irascibilitate s-a încheiat înainte să ies pe uşă, am plecat cu tot cu reţeta pentru injecţii.)

Cât despre motan, e supărat că nu-l mai poate lua în braţe de pe spătarul fotoliului, cum era obişnuit; şi se-ntinde, ca de obicei, în pragul uşilor („cine-a pus pisica-n drum, ăla n-a fost om…”, că nu-i nevoie s-o pună omul, se-aşează singură), şi, când te doare spatele la fiecare pas, nu-i cel mai plăcut lucru din lume să sari peste el.

Cât despre traducere, iar n-o termin, şi am promis la editură că e ultima amânare, dar n-am prevăzut asta, aproape totul a rămas în seama mea. El bucătăreşte stând pe scaun, dar are nevoie de asistentă (dă-mi uleiul, dă-mi făina, dă-mi cuţitul, dă-mi brânza din frigider că nu pot să m-aplec, sau, cel mai drăguţ, dă-mi aia, de-acolo; care aia, de unde?; ei, de-acolo, nu ştii?)

Noroc că poate dormi, şi dorm şi eu. Pe la două noaptea termin cu bărbatul şi cu motanul – pus o procedură electrică (avem un apărăţel care s-a cam bulit, dă rateuri), pus footpatch la tălpi (omul încearcă de toate când e disperat), adus una-alta pentru frecţii, pus apă şi mâncare motanului, scos ficat din congelator ca să dezgheţe până dimineaţa, curăţat litiera – şi trec să mai traduc ceva. Şi pe la trei adorm, nici nu ştiu cum şi când adorm, şi dorm pe scaun, fără vise, şi pe la 5-6 mă trezesc şi mă mut în pat, pentru un alt somn fără vise, până când miaună motanul după ficat – altcineva nu se poate apleca ca să i-l pună în străchinuţă.

Şi dac-o fi totuşi de operaţie, care nu se poate face-n târgul nostru, ce fac cu motanul? Mi-a promis o nepoată că vine să stea cu el, dar oare poate să se descurce cu sălbăticiunea noastră?

Şi, başca, ploaie în balcon, aseară. Adică apa din balconul de deasupra s-a scurs la noi (se mai întâmplă uneori şi când îşi udă florile, sau când pun la uscat rufe nestoarse ca lumea); n-a fost foarte multă, dar suficientă ca să mă enerveze şi ca să ude culcuşul lui Grişka.

Categorii: clubul psi, jurnal, pisici, provocările de luni | Etichete: ,

Cei doi… sau trei

Astăzi, când pe unul dintre ei nu-l mai am decât în amintiri, iar celuilalt, care îmi e la fel de drag ca aici, îi spun „La mulţi ani!”, vi-i prezint pe cei doi bărbaţi din viaţa mea:

Iar dacă, în loc de „bărbaţi”, spun „mustăcioşi” sau „masculi”, e musai să vi-l mai arăt o dată şi pe al treilea!

 

 

Categorii: clipe conservate, dragoste, jurnal, pisici | Etichete: ,

Frumuseţe…

Ce poate fi mai frumos decât o ofrandă de lumină? Decât lumina unei candele?

Am aprins-o azi pentru ea

 

mătuşa Pia

… care, dacă n-ar fi murit acum un an şi jumătate, ar fi împlinit 92 astăzi (6 aprilie 2014), şi pentru pisicile ei, pe care sper că le-a regăsit într-o lume mai bună.

______________

alte psi-luneli aici

Categorii: comemorare, jurnal, pisici, provocările de luni | Etichete: ,

Poza zilei

preluată de aici

Categorii: fotografii, pisici

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: