reblog

Un răspuns

Rebloghez ca să pot pune link pe Facebook.

VERONICISME

Oare pentru voi ce înseamnă Crăciunul?

Urmăriţi linkul ca să vedeţi de unde am luat întrebarea.
Răspunsul e mai jos.

Crăciunul e o sărbătoare creştină pe care am reuşit s-o denaturăm şi să o diluăm atât de mult încât esenţa i s-a [cam] pierdut.
Avem, cum se zicea înainte de ’89, sărbători de iarnă şi luna cadourilor, pom de iarnă şi Moş Gerilă.

E mai cinstit să le spunem astfel, când sărbătorim aşa cum o facem.

~   ~   ~

(Asta nu înseamnă că nu îmi place atmosfera sărbătorească sau că vreau să vă stric cheful.)

~   ~   ~

Eu una ştiu de când aveam vreo 5 ani că Moş Crăciun/Gerilă şi Moş Nicolae nu există. Mi-a explicat tata, convingător, pe înţelesul meu. M-a lămurit şi că, garantat, cadourile vor continua să existe, aşa că magia n-a dispărut. :mrgreen:

Magia a existat, cumva, şi într-o a treia noapte de Crăciun, acum…

Vezi articolul original 163 de cuvinte mai mult

Categorii: jurnal, reblog | Etichete: , ,

Amintiri despre Nemira

Rebloghez articolul pe un blog acceptat de FB ca să-l pot link-ui cu ocazia aniversării de 30 de ani a editurii Nemira, de care mă leagă multe – premii la concursuri, o povestire publicată într-o antologie şi prima mea carte publicată (un volum de proză scurtă), plus numeroase cărţi traduse.

Curioşii pot citi şi acest articol.

VERONICISME

NEMIRA. Nu muntele, editura. CĂRŢI. VECHI. Adică dinainte de anul de graţie 2004. De ce an de graţie? Habar n-am – adică o fi având el ceva aparte dacă organizatorii concursului anunţat pe blogul editurii l-au ales drept limită pe axa timpului. O oarece explicaţie, plus toate celelalte condiţii, pot fi găsite, fireşte, aici.

Beleaua e că eu vreau să scriu despre trei cărţi care au o semnificaţie deosebită pentru mine – şi. dacă asta vreau, asta fac, cu speranţa că n-o să încalc regulamentul concursului :mrgreen:

Încep cu imaginea scanată a copertei prmei cărţi la care m-am gândit (de fapt sunt două coperte, fiindcă e vorba despre un roman în două volume), apoi o să înşir povestea – pentru oricine e dispus să-şi cheltuiască timpul citind-o.

Vezi articolul original 1.324 de cuvinte mai mult

Categorii: amintiri, blogărit, jurnal, reblog | Etichete:

Tata (4 mai 1913 – 27 decembrie 1991)

Oare cum o fi fost luna mai acum o sută de ani?

Tata ştia. Acum o sută de ani îşi sărbătorea a opta aniversare.

Articolul reblogat mai jos e scris pe 27 decembrie 2015.

verojurnal

Au trecut mai bine de 102 ani de când s-a născut şi exact 24 de când nu mai e printre noi.

Cândva, în vremuri pe care eu nu le-am trăit, a fost… cum îl vedeţi:

Acum, în vremuri pe care nu le trăieşte el, e un vârtej de amintiri – dintre care una mă îndeamnă să aprind azi o lumânare virtuală stranie:


Stranie ca viaţa, stranie ca moartea. Sau poate că stranie nu e decât una dintre ele… Dar care?

Vezi articolul original

Categorii: comemorare, jurnal, reblog | Etichete:

Din nou de sezon

Rebloghez aici fiindcă de pe celălalt blog nu pot pune link pe Facebook, mi-l respinge sistemul imunitar aberant al mai sus menţionatei reţele de socializare.

VERONICISME

Nici eu nu pricep… Ce anume nu pricep au spus alţii, aici, în articol şi în comentarii, n-are rost să repet.

Ţin să subliniez doar că, da, şi mie îmi pute… Duhneşte a ceva dubios, ceva e putred. Nu pot spune ce, nu recomand niciuna dintre teoriile conspiraţiei care circulă prin world wide web,  zic doar că prea multe sfidează logica şi bunul simţ.

Dar, „dacă tot n-ai puterinţă, la ce chichirez gâlceavă” (sau cam aşa ceva, că, deh, „citez din memorie”, nu direct din Ţiganiada lui Ioan Budai-Deleanu). Şi eu n-am [puterinţă de care trebuie pentru o oricât de mică schimbare], nu pot să mai adaug decât şi că „de-o fi una, de-o fi alta, ce e scris şi pentru noi”… Şi-atât, căci, nefiind eu Mircea cel Bătrân în viziunea lui M. Eminescu, ci doar Vero Mircea în carne şi oase, nu continui cu „bucuroşi le-om duce…

Vezi articolul original 80 de cuvinte mai mult

Categorii: jurnal, reblog | Etichete: , ,

Tot de-ale mele – arhivele lunii ianuarie 2020

Am reblogat fiindcă de pe blogul „Veronicisme” nu pot pune link pe Facebook.

Pentru comentarii mergeţi la articolul original.

VERONICISME

Ultima seară a sărbătorilor religioase de la cumpăna anilor

detaliu – pata luminoasă de pe bibliotecă (din imaginile de mai sus)

Facebook ostil, îi închide blogului uşa-n nas. Motivul: aberaţie, sau dezinformare răuvoitoare, sau… habar n-am ce.

Mănăstirea Caşin (jud. Bacău)

Nu dormeam în momentul cutremurului, dormeau doar cei 3 mustăcioşi cu care-mi împart apartamentul. Bipedul s-a trezit. Cei doi patrupezi nu.


clic pe poze pentru mărire

Vezi articolul original

Categorii: jurnal, reblog | Etichete: , , , ,

Comemorare – din nou

Voiam să-i pun azi pe mormânt.
E prea departe, nu ajung.
Dar plâng cu-aceiaşi trişti fiori,
Îţi ud cu lacrimi nişte flori.

verojurnal

Iar astăzi, dacă ar mai fi trăit, ar fi împlinit 100 (una sută) de ani…

Mai jos sunt… fragmente din cadoul pe care i l-am făcut acum 40 de ani şi care, fiindcă mătuşa mea n-a avut copii, mi-a rămas tot mie moştenire. 🙂

Vezi articolul original

Categorii: comemorare, jurnal, reblog | Etichete: ,

Parfumul primăverilor copilăriei

„Mai crede cineva în mărţişoare?”
Am auzit întrebarea asta şi m-am gândit să răspund:

VERONICISME

De când a murit mama, regăsesc în fiecare an, de 1 martie, parfumul primăverilor copilăriei în ultimul mărţişor pe care mi l-a dăruit şi în bileţelul care îl însoţea.

Iată unde mai puteţi descoperi parfumul primăverii:
  • innerspacejournal Ea

Vezi articolul original

Categorii: jurnal, reblog | Etichete:

Stele care pier

verojurnal

Azi l-am comemorat pe Eminescu, cum m-am priceput, pe facebook.

  1. aici;
  2. aici;
  3. aici;
  4. şi aici.

Mâine o comemorez pe mama – o altă stea care a pierit, acum 22 de ani, nu de pe cerul unei naţiuni, ci din micul meu univers personal.

Am căutat şi numele ei cu Google (ca pe al bunicului, tatăl ei) şi, printre altele, am găsit-o (măgulitor), cu numărul 1851, pe o listă (e adevărat, foarte lungă), a românilor celebri care au fost incineraţi (pentru că n-am avut unde s-o înhumăm, pentru că ea n-avea nimic împotriva incinerării şi pentru că mie mi se pare preferabilă descompunerea prin foc, nu cea prin putrefacţie).

scan0029 14 octombrie 1920 – 16 ianuarie 1994

Cred că i-ar fi plăcut s-aprind pentru ea o lumânare ca asta:


  • despre stele care pier vor mai scrie probabil şi alţii – găsiţi aici un tabel cu linkuri către articolele lor;
  • am împrumutat

Vezi articolul original 4 cuvinte mai mult

Categorii: comemorare, jurnal, reblog | Etichete:

RIP

Au trecut deja 4 ani şi, în vălmăşagul traducerilor mele, în ziua când s-au împlinit nici măcar nu mi-am adus aminte, ca să aprind măcar o lumânare virtuală şi candela care mi-a rămas de la ea şi de la cealaltă mătuşă a mea. 😦


Dar azi, pe facebook, am văzut o cerere de ajutor şi m-am gândit să fac o donaţie (modestă, după posibilităţile mele) în amintirea părinţilor mei – şi atunci mi-a venit în tărtăcuţă gândul că trebuie să fie şi în amintirea ei. (Nu mai ştiu de unde să-l iau pe bietul moş căruia îi dădeam de obicei de pomană – ca singur parastas pe care ştiu eu să li-l fac rudelor mele dispărute din lumea asta -, e bolnav, nu mai ajunge în oraş.)

VERONICISME

Pentru mătuşa Pia, care s-a stins astăzi…

Vezi articolul original

Categorii: amintiri, jurnal, reblog | Etichete:

Pilulă dulce-amăruie

Categorii: ca să mă simt măgulită, feed.-back, reblog | Etichete:

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat: