vise

Ar trebui…

Ar trebui să-mi fac şi eu un asemenea grafic, cu texte în lucru.

texte

clic pe imagine ca să vedeţi de unde am luat-o

Cred că al meu ar arăta de mai mare râsu’, un cârnat de dreptunghiuri lungi şi albe, cu câte-un strop de culoare într-un capăt. Da’ poate mi s-ar face poftă să-l colorez măcar pe unul în întregime. Poate…

Ar fi bun şi un grafic cu traduceri – ca să mă mişc mai repede – dacă l-aş pune în văzul lumii.

Dar unde scrie că trebuie să fac ceea ce ar trebui să fac? 😛

Anunțuri
Categorii: anunţuri, gânduri pasagere, jurnal, traduceri, vise | Etichete: , ,

Parfumul amăgitor al cuvântului blogărit- cu douăsprezece ispite

– De fapt, traducerile şi SF-ul sunt lumea ta, se zborşeşte la mine muierea căruntă din oglindă.  Blogăritul nu e decât un magnet de pe margine, atracţia lui îţi sfredeleşte perpetuu tâmpla, te potopeşte cu o melancolie fără rost când vezi că alţii îşi pun pe bloguri picturi de cuvinte şi tu nu, fapt ce-ţi stârneşte o tulburare a minţii, care nu se dă dusă cu un picior în dos, ci numai după ce timpul – care e limitat, cucoană, ţine minte! – ţi se lasă îmbătat de parfumul amăgitor al cuvântului blogărit, scurgându-se către desfătarea lui virtuală. Bagă-ţi minţile în cap, femeie! N-o să moară nimeni dac-o s-o răreşti cu fâţâiala asta de ţipar prin blogosferă! Dă-i trupului tău teluric somnul de care are nevoie, câştigă-i „pâinea cea spre fiinţă”! Vezi-ţi de traduceri şi, dacă tot baţi câmpii, barem scrie dracului ceva tipăribil, acum, cât există oameni dispuşi să-ţi găzduiască elucubraţiile în câte o carte!
Tipa din oglindă e pe picior de război, şi-a ieşit din tipar, nu e vorba doar de minoră tulburare agresivă. Individa nu e decât o anexă virtuală a suportului meu teluric, dar se poartă ca şi cum ea ar ţine pâinea şi cuţitul, ca şi cum toată înţelepciunea noastră comună s-ar fi strâns, ca atrasă de un magnet straniu, dincolo de tâmpla pe care nu i-o pot privi decât pieziş, chinuindu-mi ochii. Până la ea n-ajunge nicio ispită, şi aşadar nici măcar o boare din parfumul amăgitor al cuvântului blogărit, cum l-a botezat; pentru ea lumea nu e decât o succesiune de picturi – animate, dar inodore şi adesea insipide, care mă poartă în centru şi care sunt ursite să moară odată cu mine, trecând-o pe ea însăşi dincolo de nedefinita margine a universului cunoscut; motiv pentru care, de când ne ştim, întreaga ei grijă mă învăluie, uneori cu melancolie, într-un flux perpetuu.
Nimeni nu mă iubeşte aşa cum mă iubeşte ea! Şi totuşi mă las atât de rar pătrunsă de parfumul cuvântului ei! Să-mi fie ruşine!!!
Şi în clipa asta chiar îmi este, şi promit – luând  drept martori, în ordine alfabetică, clubul poveştii parfumate şi clubul psi – că-mi bag minţile-n cap, cum spune ea!
Sper că s-o găsi cineva care să mă facă cu ou şi oţet dacă n-o să mă ţin de cuvânt!
Categorii: blogărit, duzina de cuvinte, filozofie, poveşti, vise, ţicneală cronică

Vise, taică….

Mi-am dorit dintotdeauna să mă îmbrac măcar o dată într-o crinolină – să am impresia că sălăşluiesc într-o floare deschisă… Şi să am multe, muuulte rochii de epocă, să le schimb după bunul meu plac

Categorii: vise

Plăcerea somnului fără vise

=========================
M-am învăţat să mă culc târziu, la o oră sau chiar două după miezul nopţii, şi îmi place somnul adânc, fără vise (sau cel puţin fără vise de care să-mi aduc aminte), care mă cuprinde odată ce mă cuibăresc în pat şi mă las înfrântă de oboseală. E ca o desprindere de lume – fără a o părăsi cu totul, ştiind că îmi e larg deschisă calea de întoarcere…

Categorii: plăceri mărunte, vise

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: