Articole etichetate cu: bunica

Comemorare

Ne continuăm viaţa lăsându-ne morţii în urmă – în timp. Iar cei dragi nouă se sting lăsându-ne aici, pe Pământ, în urma lor.
În urmă cu patruzeci de ani, într-o zi de 10 octombrie, eu şi bunica mea, maia mea, ne-am lăsat una pe alta în urmă…*

maia – 29 iunie 1895 – 10 octombrie 1981

I-am pus poezia asta în sicriu. Şi chiar i-am sărutat mâna, înainte de a-mi atinge de buzele ei reci fruntea şi amândoi obrajii, fiindcă aşa mă săruta ea de fiecare dată când plecam de-acasă.

Până atunci nu mai atinsesem niciodată un mort. Mi-era frică de morţi, o frică atavică, ilogică. Atunci am înţeles că de morţii tăi, de cei pe care i-ai iubit cu adevărat, nu ţi-e frică.

Pe urmă am tot spus ultimele două strofe ale poeziei, în gând, în fiecare seară, înainte de a adormi, până când, după multă vreme (mai mult de un an), am visat-o. Mi-a spus ceva gen „Potoleşte-te, stai liniştită, sunt bine.”

Cât despre poza asta, care îi era dragă, căci stătea, tablou, de peretele camerei ei, de când ţin eu minte, nu ştiu câţi ani avea când a făcut-o. Nu ştiu nici de ce n-am întrebat niciodată, dar ştiu că acum nu mai am pe cine întreba.

Acum mă întreb unde eram eu când a fost făcută fotografia. Existam cumva, undeva, într-o formă de care am uitat cu desăvârşire? Poate că sufletul e nemuritor, dar… din ce e zămislit? Trupul ia fiinţă din alte trupuri, dar sufletul? E copilul altor suflete?

„Singurul lucru care mi-a dat fiori vreodată, în modul în care moartea le dă fiori altor oameni, este perioada de timp de dinainte de a fi fost concepută, căci unde eram eu atunci? Moartea nu aduce nicio schimbare, nicio sciziune a eului, pe când, înainte de concepţie, eu nu eram, ceea ce este cu adevărat teribil şi de neacceptat.”

Diana Alzner – Tunelul de la capătul lumii

Categorii: amintiri, întrebări, comemorare, poezii | Etichete: ,

Comemorare

Am fost atât de ocupată să-mi număr traducerile, încât am uitat că într-o zi de 10 octombrie a murit bunica.

Categorii: comemorare, de-ale mele, jurnal, traduceri | Etichete:

Bunica

29 iunie 1895 – 10 octombrie 1981

aşa cum mi-o amintesc eu

R.I.P.

Categorii: comemorare, jurnal | Etichete:

Comemorare

„Cine are părinţi, pe pământ, nu în gând…”

Ai mei sunt în gând, şi în pământ…

Se numeau Mihail şi Victoria şi îşi sărbătoreau zilele onomastice, amândouă odată, la sfârşitul primei decade a lunii noiembrie. În apartamentul nostru se adunau atunci toate neamurile, dând pe moment uitării micile mizerii care otrăveau relaţiile de familie…

fotografie primită prin e-mail

A treia lumânare e pentru bunica, o prezenţă plină de culoare la petrecerile clanului.

Categorii: jurnal | Etichete: , ,

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat: