Articole etichetate cu: comemorări

Comemorare – din nou

Voiam să-i pun azi pe mormânt.
E prea departe, nu ajung.
Dar plâng cu-aceiaşi trişti fiori,
Îţi ud cu lacrimi nişte flori.

verojurnal

Iar astăzi, dacă ar mai fi trăit, ar fi împlinit 100 (una sută) de ani…

Mai jos sunt… fragmente din cadoul pe care i l-am făcut acum 40 de ani şi care, fiindcă mătuşa mea n-a avut copii, mi-a rămas tot mie moştenire. 🙂

Vezi articol original

Anunțuri
Categorii: comemorare, jurnal, reblog | Etichete: ,

RIP

Au trecut deja 4 ani şi, în vălmăşagul traducerilor mele, în ziua când s-au împlinit nici măcar nu mi-am adus aminte, ca să aprind măcar o lumânare virtuală şi candela care mi-a rămas de la ea şi de la cealaltă mătuşă a mea. 😦


Dar azi, pe facebook, am văzut o cerere de ajutor şi m-am gândit să fac o donaţie (modestă, după posibilităţile mele) în amintirea părinţilor mei – şi atunci mi-a venit în tărtăcuţă gândul că trebuie să fie şi în amintirea ei. (Nu mai ştiu de unde să-l iau pe bietul moş căruia îi dădeam de obicei de pomană – ca singur parastas pe care ştiu eu să li-l fac rudelor mele dispărute din lumea asta -, e bolnav, nu mai ajunge în oraş.)

VERONICISME

Pentru mătuşa Pia, care s-a stins astăzi…

Vezi articol original

Categorii: amintiri, jurnal, reblog | Etichete:

Comemorare

2 martie 1915 – 25 ianuarie 2008

— Crezi în Dumnezeu? m-a întrebat, când aveam 24 de ani, o cucoană simandicoasă (cunoştinţa unei cunoştinţe).
I-am răspuns cu sinceritate:
— Nu ştiu.
Şi a fost oripilată.
— Cum se poate să nu ştii la vârsta asta?!
Nu-mi amintesc ce i-am răspuns, sau dacă m-am ostenit să-i răspund.
Dar ştiu că se poate să nu ştiu – chiar şi la vârsta asta.
N-am primit educaţie religioasă, nu sub forma îndoctrinării. Ai mei mi-au răspuns la întrebări fără să-ncerce să mă convingă că e albă sau neagră şi m-au lăsat s-o iau pe ce cărare vreau. Şi am luat-o pe două – adică sunt două, se tot întâlnesc şi se tot despart, şi eu merg înainte, când pe una, când pe alta, fără să fiu vreodată convinsă că am luat-o pe drumul bun.
Oricum, nu ştiu să fac pomeni şi parastase. Ai mei nu făceau. Nici măcar bunica, cel puţin nu în vremurile de care-mi aduc eu aminte. Dădeau de pomană ce, când şi cui credeau de cuviinţă.
Asta ştiu să fac şi eu. Şi, mai nou, aprind candele virtuale. Una arde azi, fiindcă s-au împlinit opt ani de la moartea mătuşii mele.

verojurnal

Pentru că mâine dimineaţă se împlinesc 7 (şapte) ani de când ea nu mai e printre noi…

Vezi articol original

Categorii: jurnal | Etichete:

Tata (4 mai 1913 – 27 decembrie 1991)

Au trecut mai bine de 102 ani de când s-a născut şi exact 24 de când nu mai e printre noi.

Cândva, în vremuri pe care eu nu le-am trăit, a fost… cum îl vedeţi:

Acum, în vremuri pe care nu le trăieşte el, e un vârtej de amintiri – dintre care una mă îndeamnă să aprind azi o lumânare virtuală stranie:


Stranie ca viaţa, stranie ca moartea. Sau poate că stranie nu e decât una dintre ele… Dar care?

Categorii: de-ale mele, jurnal | Etichete:

In memoriam

Am aprins candela în amintirea mătuşii mele, care azi ar fi împlinit 93 de ani – dar n-a trăit decât 90…

 

Categorii: jurnal | Etichete:

Comemorare – din nou

Iar astăzi, dacă ar mai fi trăit, ar fi împlinit 100 (una sută) de ani…

Mai jos sunt… fragmente din cadoul pe care i l-am făcut acum 40 de ani şi care, fiindcă mătuşa mea n-a avut copii, mi-a rămas tot mie moştenire. 🙂

 

Categorii: jurnal | Etichete:

Comemorare

Pentru că mâine dimineaţă se împlinesc 7 (şapte) ani de când ea nu mai e printre noi…

Categorii: jurnal | Etichete:

Acum douăzeci de ani

Acum douăzeci de ani, exact la ora asta, a murit mama… Odihnească-se în pace!

  

Categorii: jurnal | Etichete: , ,

Comemorare

„Cine are părinţi, pe pământ, nu în gând…”

Ai mei sunt în gând, şi în pământ…

Se numeau Mihail şi Victoria şi îşi sărbătoreau zilele onomastice, amândouă odată, la sfârşitul primei decade a lunii noiembrie. În apartamentul nostru se adunau atunci toate neamurile, dând pe moment uitării micile mizerii care otrăveau relaţiile de familie…

fotografie primită prin e-mail

A treia lumânare e pentru bunica, o prezenţă plină de culoare la petrecerile clanului.

Categorii: jurnal | Etichete: , ,

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: