Articole etichetate cu: zurlie

Scaaarţi

Uşa de la balcon scârţie. Minuscula noastră bibliotecă din lemn [parcă] de brad de pe coridor scârţâie când treci pe lângă ea, măsuţa pe care-mi ţin laptopul scârţie când vrea ea…

Scârţâie şi parcela mea din lumea „virtuală” comună – începe să mi se acrească de facebook şi de blogosferă. Nu, n-o să le părăsesc de tot, am să rămân mai ales ca cititor ocazional şi tăcut. Am neglijat din cauza ei cealaltă lume virtuală, numai a mea, în care mă duc nu doar închipuirile mele, ci şi ale altora (cărţile). Acolo eram/sunt singură cu mine, dar nici unde m-a dus dorinţa de socializare nu e prea multă aglomeraţie. Sigur, vina e a mea, nu ştiu să-mi fac prieteni şi, mai ales, nu ştiu să-i păstrez.

Asta e… şi asta sunt. (Cred că într-adevăr numai motanul mă place aşa cum sunt. :mrgreen: )

Anunțuri
Categorii: jurnal, lehamite, melancolie, ţicneală cronică | Etichete: , , ,

Jurnal de femeie… zurlie – 1

Astăzi, vreme mohorâtă…
Nici eu nu sunt aşa urâtă! :mrgreen:
În grădină, de-aş avea,
N-aş avea ce căuta!

În casă, sub un bec anemic,
Doarme motanul gri, endemic.

Sunt recunoscătoare
Pentru că am mâncare,
N-am treabă în bucătărie,
O las să stea pustie…

Sunt îmbrăcată relativ decent,
Cu ţoale şui, de apartament.

Muzică? Huruie ceva,
Pe la vecini, pe undeva…

Şi gata, mă opresc aici,
Fiindcă nu mai am mâncărici
La limbă şi la degete 😀
(Iar timpul fuge repede! 😦 )
Doar nu credeaţi c-o să-nşir tot?!
De rest lingeţi-vă pe bot! 😛

Dar un citat tot vă pot da;
E-aici, tradus de… Matilda!

Am şi-o fotografie preferată,
De când săream pârleazu’ –  câteodată…


Jurnalele altor femei: Zina, Kadia – şi nu mai ştiu… 🙂

Categorii: jurnal | Etichete: , ,

Jurnal de femeie… zurlie – Introducere

Am descoperit, la Zina şi apoi la Vienela, o rubrică numită „Jurnal de femeie” şi, respectiv, „Jurnal de femeie simplă”.  La mine se va chema „Jurnal de femeie zurlie”, fiindcă multe dintre calităţile „femeii standard” îmi sunt străine, deşi cred că nu se poate spune acelaşi lucru şi în privinţa majorităţii defectelor :mrgreen:

Acesta fiind o introducere, am să-ncep cu „instrucţiunile” – pentru alte femei dornice să adopte acest gen de jurnal:

1. Preluați cu copy și paste structura paginii de jurnal Puteți modifica puțin rubricile, puteți să mai scoateți sau să mai introduceți câte una, după preferințele fiecăreia.

2. Scrieți în primul articol (prima pagină a jurnalului) și indicațiile acestea, pentru cele care vor dori să ţină, la rândul lor, un asemenea jurnal.

3. Trimiteți un link spre mine, cea de la care ați preluat ideea jurnalului, așa cum am făcut eu mai sus.

4. Vizitați și lăsați câte un comentariu la paginile de jurnal care v-au plăcut !

Structura aproximativă a paginii:

Astăzi (data, ora)…
Afară este…
În grădină…
În casă…
În bucătarie…
Sunt îmbrăcată cu…
Ce muzica ascult acum…
Ce carte citesc zilele astea…
Ce mai meșteresc eu…
Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare…
Am învățat…
Sunt recunoscătoare…
Mă gândesc…
Aștept (sper)…
Un citat/proverb favorit…
O fotografie preferată…

Şi acum, jurnalul propriu-zis:

Astăzi, 5 ianuarie 2014, ora 20:10, deşi ar trebui să traduc „în draci”, pierd vremea blogărind. Şi asta ca să vă spun că afară e… noapte 😛 şi pustiu – fiindcă stau, de 32 de ani şi ceva, într-un târg de provincie – chiar dacă e reşedinţă de judeţ. Vorba lui Macedonski:

„Orașul mic te fură-ncet
Cu ale lui tăcute strade…”

Numai că pe mine nu mă fură, nu m-a furat în toţi aceşti ani. Mă simt acasă în apartamentul meu – al familiei – mă simţeam acasă şi la serviciu, dar nu şi în oraş.  E prea mic, parc-aş fi-n plin câmp când mă gândesc cât de aproape sunt marginile…

În grădină… despre ce grădină să vă vorbesc, suratelor?  Despre balconul meu îngust, transformat în budă pisicească? Asta de curând – de când avem cauciucuri de vară sau de iarnă depozitate acolo, îmbiind motanul să le stropească… Aşa că i-am pus tăviţe cu nisip, vreo trei, că nu-i place s-o ude pe una de mai multe ori, dacă nu i-o cureţi.  Şi da, ştiu că există granule absorbante, sau cum le-o fi zicând (nu-mi bat capul şi cu aşa ceva 😛 ), dar Grişka e genul care „nu ştie ce-i şofranu'”, crede că granulele alea sunt comestibile! 😀

În concluzie, rubrica asta, cu grădina, o să dispară pe viitor.

În casă e cald şi bine. Motanul din dotare şi jumătatea mea conjugală îşi fac aţipelul… doi mustăcioşi în patul din dormitor, ambii cu mustăţi albe, dar numai unul cu coadă…

În bucătărie e masa nestrânsă, plus vasele murdare. N-o să mai vorbim nici despre ea de acum înainte. Nu e domeniul meu – de când traduc, mai sus-amintita jumătate conjugală a preluat gătitul şi spălatul vaselor. Şi, cu toate că, în ultimul an, serviciul lui a fost mai solicitant decât lucrul meu la măsuţăse ocupă în continuare de ele. Fapt pentru care (fie-mi iertat că amestec rubricile) sunt profund şi etern recunoscătoare!

Sunt îmbrăcată în obişnuita ținută de scandal (altă rubrică care-o să dispară), cu ceva care nu se mai poate purta decât prin casă, în lipsa musafirilor: pantaloni de trening vechi, uzaţi, din bumbac, bluză tricotată subţire, găurită în câteva locuri neobservabile din avion, albă cu dungi negre, cu mânecile lungi suflecate. Dungile sunt orizontale, dezavantajante pentru o grăsană ca mine  – 71 de kg acum, 52 în vremurile când, vorbind despre persoana mea, îl puteai cita pe Eminescu:

„Nu e mică, nu e mare, nu-i subţire, ci-mplinită,
Încât ai ce strânge-n braţe – numai bună de iubită.”

Ce muzică ascult acum? Nţ, n-ascult muzică. Prefer liniştea, şi când blogăresc, şi – mai ales – când traduc.

Ce carte citesc? Citesc ce traduc: The Painted/Warded Man şi The Way of Kings. Prima trebuia s-o fie gata acum o lună, iar la a doua trebuie să trag ca înecata ca s-o termin la termen, sau măcar cu o întârziere acceptabilă. Aşadar şi prin urmare, cititul se suspendă, aşa cum se suspendă şi blogăritul. Am să scriu următoarea filă a acestui jurnal la primăvară, când va avea şi rubrici mai potrivite cu preocupările mele.

Ce mai meşteresc? Păi n-ajunge cât am de tradus?! 😉 Şi meşteritul se suspendă!

Ce plănuiesc pentru săptămâna următoare? Să traduc cu mult mai mult spor şi să nu mai intru pe net decât în „interes de serviciu”, adică în interesul traducerilor. Doamne-ajută!!!

Am învăţat, sper, că e cazul să-mi planific mult mai bine timpul.

Mă gândesc… am spus aici la ce mă gândesc.

Aştept (sper!!!) să-mi vină mintea la cap: să-mi fac planul la tradus în fiecare zi şi să mai slăbesc.

Drept citat favorit vi-l ofer azi pe cel de-aici, pe care de data asta mă ostenesc să-l traduc:

„Un os azvârlit câinelui nu-nseamnă milă. Milă-nseamnă să-mparţi un os cu câinele, când eşti tot atât de flămând cum e câinele.”

Jack London

Iar drept  fotografie preferată, iată una pe care-am mai pus-o şi pe alte bloguri:

Categorii: jurnal | Etichete: , , , ,

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: