Scaaarţi

Uşa de la balcon scârţie. Minuscula noastră bibliotecă din lemn [parcă] de brad de pe coridor scârţâie când treci pe lângă ea, măsuţa pe care-mi ţin laptopul scârţie când vrea ea…

Scârţâie şi parcela mea din lumea „virtuală” comună – începe să mi se acrească de facebook şi de blogosferă. Nu, n-o să le părăsesc de tot, am să rămân mai ales ca cititor ocazional şi tăcut. Am neglijat din cauza ei cealaltă lume virtuală, numai a mea, în care mă duc nu doar închipuirile mele, ci şi ale altora (cărţile). Acolo eram/sunt singură cu mine, dar nici unde m-a dus dorinţa de socializare nu e prea multă aglomeraţie. Sigur, vina e a mea, nu ştiu să-mi fac prieteni şi, mai ales, nu ştiu să-i păstrez.

Asta e… şi asta sunt. (Cred că într-adevăr numai motanul mă place aşa cum sunt. )

Fiecare cu ale lui

Acum doi ani am spus vorbe-n vânt.
Le repet acum, că poate reuşesc şi să fac ce mi-am propus.

verojurnal

„Dacă-i copil, să se joace; dacă-i cal, să tragă; şi dacă-i popă, să cetească…”

Îi dau dreptate lui Creangă, şi mă gîndesc ce mi se potriveşte mie în momentul ăsta: dacă-i traducătoare, să traducă!
Aşadar, cu blogăreala o las mai răruţ – cât mai răruţ, chiar foarte răruţ, că e mai drăguţ.
(M-a bătiut şi gândul să-mi mai şterg din bloguri, dar… de ce să-mi arunc timpul la gunoi? Las’ să rămână toate, o să le mai folosesc din când în când.)

Vezi articolul original

Oare chiar nu sunt în stare?

Cred că soluţia nu e o renunţare vremelnică, dar absolută, la blogărit, cum spuneam aici, ci o îmbinare raţională a plăcutului cu utilul, o stabilire corectă a priorităţilor.

Fir-ar să fie, oare chiar nu sunt în stare?!

Cioară nu, vopsită da…

… de ieri:

Decizie

„Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece.”

Blogăritul nu e un cerc strâmt, iar nu sunt nicidecum un geniu nemuritor. Dar am decis ca, după 1 decembrie, să abandonez, sau nu, nu să abandonez, nu e cuvântul potrivit, ci să reduc blogăritul la minimum: ceva poze pe blogul motanului, plus anunţuri despre ceea ce o să mai traduc şi despre ce-o să mai public pe hârtie – dac-o să mai public.

Cine-o să vrea să mă ma citească, să mă citească în cărţi – în măsura în care mă va găsi pe-acolo 😛