Mătuşa mea

Publicitate

Acum 31 de ani l-am văzut plecând…

Imaginea lui pe peretele meu

Cu mama

Cu mine

Nenea Mitu

Când le arătam versurile mele, tata şi mama îmi spuneau că poezia înseamnă muncă şi mă trimiteau să citesc numeroasele versiuni ale poeziilor lui Eminescu. Dar s-a întâmplat doar de vreo două-trei ori. Pe urmă nu le-am mai arătat nimic. 🙂

Dar i le arătam lui nenea Mitu (Dumitru Curcăneanu, 23.03.1910 – 15.03.1992), când venea pe la noi – nu prea des, fiindcă nu locuiam în acelaşi oraş. Se chema că „stăm de vorbă ca între noi, poeţii”. Îmi citea poeziile, îmi spunea ce-i place şi ce nu, îmi dădea câte un sfat.

El nu a reuşit să-şi publice epopeile/ poemele istorice, poveştile (una în versuri şi una în proză) şi volumul de poezii. A fost refuzat, pe motiv că „nimeni nu mai citeşte aşa ceva”.  Eu mă bucur că măcar acum, când nu mai e printre noi, am găsit două edituri care îi apreciază scrierile. Un volum i-a apărut la Pavcon, pe 31 august 2020. Al doilea e în curs de apariţie la Siono.

Trec zilele-n goană – 26 şi 27 iunie ’22

Duminică, 26 iunie 2022

Culorile dimineţii

Nori de acasă

Nori de pe coclauri

Coclauri

Coclauri

Capătul drumului pe coclauri: Schitul/Mănăstirea Buluc

Flori din curtea mănăstirii

Luni, 27 iunie 2022

Casta Diva Ziţa/Chiţa/Chiţurina în prepeleac

Nori în amurg

Muzică pe care-am descoperit-o duminică seara:

 

Trec zilele-n goană – 25 iunie ’22

Până una alta, s-ar părea că doar în timp ne mişcăm doar într-un singur sens, restul e cu dus şi întors.

Vreau să zic că, deh, adică de ce doar poze noi transferate de pe mobil pe laptop şi nu şi poze vechi transferate de pe laptop pe mobil, unde e simplu să le aduni într-un colaj?

Acum doi ani am pus cinci dintre cele de mai jos, separat, în albumul cu poze vechi de pe Facebook, dar aici am, în două colaje, toate imaginile (în fine, cele pe care m-am învrednicit să le scanez) captate (de un aparat de fotografiat sau altul) în ziua când mi-am schimbat numele de familie.

25 iunie 1983 – înainte de amiază

25 iunie 1983 – după amiază

Ziua de azi a început frumos, cu luna trăgând cu ochiul printre nori la culorile zorilor şi la zborul elicopterelor.

zori cu lună printre nori

culorile dimineţii

 

Muzica e… de dragoste (3 versiuni ale aceluiaşi duet):

Trec zilele-n goană – 23 şi 24 iunie ’22

Zorile au avut culori frumoase.

23 iunie ’22

24 iunie ’22

Pe 24 au fost frumoşi şi norii, între 9 şi 10 dimineaţa:

Şi muzica e frumoasă (adică pe gustul meu). 🙂

 

Trec zilele-n goană – 14-22 iunie ’22

Oarece poze din zilele de 14, 15 şi 16 sunt aşezate în colaje şi stau cuminti pe alt blog de-al meu, la un clic aici distanţă.

17 iunie

18 iunie

19 iunie

20 iunie

21 iunie

azi, 22 iunie

 

Muzică este pentru o săptămână, aici, aici şi mai jos.

 

 

Avem şi  de ce râde:

Trec zilele-n goană – 13 iunie ’22

Trec zilele-n goană şi, în loc să-mi văd de tradus, eu le pierd postând aici pentru cel mult câte 10 „vizitatori” per postare. Aşa că, dragii mei doi până la cel mult zece oaspeţi, azi vă pun doar muzică – cu baritonul meu preferat, odihnească-se-n pace.
 

Trec zilele-n goană – 12 iunie ’22

clăbuc celest, dinainte de ploaia care mi-a spălat geamurile balconului

Vă trimit şi pe Facebook, să-mi vedeţi, tot la un clic distanţă, nişte poze de anul trecut.

* 

Din categoria „începuturi de roman”, am recitit ceva foarte scurt.

*

Muzica e nelipsită.

*

În încheiere, iarăşi ceva de pe Facebook – adică o captură de ecran:

Trec zilele-n goană – 11 iunie ’22

culorile dimineţii

culorile înserări

* 

Din categoria „începuturi”, am recitit un început de piesă de teatru (comedie) aşternut pe hârtie în anii ’90.

*

Muzică – din nou Dmitri Hvorostovsky:

*

În încheiere, o presupunere:
Presupun că, dacă văd că lunar îţi intră în cont o pensie un pic sărită peste 2000 de lei, băieţii veseli de la ING trag concluzia că ai ajuns în faza în care n-ai ce face cu banii. Că altfel zău că nu pricep de ce s-au ostenit să-mi trimită un mail ca să m-anunţe că, ia te uită! de-acum am posibilitatea să fac donaţii pentru reîmpădurire!