Amintiri despre Nemira

Rebloghez articolul pe un blog acceptat de FB ca să-l pot link-ui cu ocazia aniversării de 30 de ani a editurii Nemira, de care mă leagă multe – premii la concursuri, o povestire publicată într-o antologie şi prima mea carte publicată (un volum de proză scurtă), plus numeroase cărţi traduse.

Curioşii pot citi şi acest articol.

VERONICISME

NEMIRA. Nu muntele, editura. CĂRŢI. VECHI. Adică dinainte de anul de graţie 2004. De ce an de graţie? Habar n-am – adică o fi având el ceva aparte dacă organizatorii concursului anunţat pe blogul editurii l-au ales drept limită pe axa timpului. O oarece explicaţie, plus toate celelalte condiţii, pot fi găsite, fireşte, aici.

Beleaua e că eu vreau să scriu despre trei cărţi care au o semnificaţie deosebită pentru mine – şi. dacă asta vreau, asta fac, cu speranţa că n-o să încalc regulamentul concursului

Încep cu imaginea scanată a copertei prmei cărţi la care m-am gândit (de fapt sunt două coperte, fiindcă e vorba despre un roman în două volume), apoi o să înşir povestea – pentru oricine e dispus să-şi cheltuiască timpul citind-o.

Vezi articolul original 1.324 de cuvinte mai mult

38

2021 – 1983 = 38

Tata (4 mai 1913 – 27 decembrie 1991)

Oare cum o fi fost luna mai acum o sută de ani?

Tata ştia. Acum o sută de ani îşi sărbătorea a opta aniversare.

Articolul reblogat mai jos e scris pe 27 decembrie 2015.

verojurnal

Au trecut mai bine de 102 ani de când s-a născut şi exact 24 de când nu mai e printre noi.

Cândva, în vremuri pe care eu nu le-am trăit, a fost… cum îl vedeţi:

Acum, în vremuri pe care nu le trăieşte el, e un vârtej de amintiri – dintre care una mă îndeamnă să aprind azi o lumânare virtuală stranie:

Stranie ca viaţa, stranie ca moartea. Sau poate că stranie nu e decât una dintre ele… Dar care?

Vezi articolul original

Uneori şăd şi cuget

Nu există libertate absolută.

Orice lege ne lipseşte de una sau chiar de mai multe libertăţi.

Când libertăţile îngrădite se înmulţesc, ne revotăm, luptăm pentru abolirea legilor. Iar în lipsa oricărei alte legi, lumea e guvernată de legea junglei, care favorizează reglementarea prin impunerea unui sistem de legi abuzive – legi care împing către rebeliune, anarhie, revenire temporară la legea junglei. 😝

E, după părerea mea, un cerc vicios pe care ne putem lesne înscrie când balanţa lege-libertate iese din echilibrul ei precar, greu de restabilit odată ce a fost pierdut.

Numai gândurile sunt cu desăvârşire libere (atâta vreme cât reuşim să ne păstrăm creierul nesplălat 😁).

Ultima partidă

preluare de pe Facebook

Din câte văd, pentru unii orice critică a puterii e deja „imposibilă psihologic”, chiar şi fără „dietă, injecţii şi interdicţii”. Sunt destui, sunt mai periculoşi pentru restul lumii decât puterea însăşi şi sunt, paradoxal, mai ales oameni pe care i-ai fi crezut în stare să judece cu propria minte, nu să pună botu’ la vorbe mari şi lozinci.

Eu nu mai sper nimic, căci se spune că, atunci când Dumnezeu vrea să te piardă, îţi ia mai întâi minţile. Şi omenirii i-a luat deja minţile.

Am scris, cu ceva ani în urmă, o poveste (ultima din volumul „Între Lumi”) despre creatura care, cu voia Creatorului, îl va învinge într-un joc straniu, ducându-şi cu încăpăţânare nesupunerea până la autodistrugere. Nu mi-am dorit să fiu contemporană cu aşa ceva, dar mă tem că acum asist la începutul sfârşitului – şi mi-e greu s-o fac cu detaşare.

Versuri peste poză, despre poză – 2018-2021

Puteţi comenta (dacă doriţi) la locul de baştină al articolului.

VeroVers

Vezi articolul original

Noaptea virusurilor sau noaptea minţii

În oraşul care-adoarme, mut şi gol, seară de seară, e şi nu e, e şi nu e, anul ăsta, primăvară.

Pentru cine clipesc semafoarele pe drum de noapte şi de seară?

Ce afli NUMAI când îl pui pe Google să-ţi caute numele

Ce fac uneori:

Ce mi-a atras atenţia când am făcut aşa ceva ultima oară (adică azi):

Ce-am aflat când am intrat pe site-ul în cauză:

Ce concluzie am tras:

Frecţie la picior de  lemn. Pe cât facem pariu că nu iau eu premiul ăsta onorific (adică în valoare de 0,00 lei)?

Care e întrebarea:

Oare aş fi aflat vreodată de nominalizarea asta dacă nu mi s-ar fi năzărit să-mi caut numele? 😛 😆

3 iulie – 5 august, în colaje

– clic pe poze pentru mărire

3 iulie

5 iulie

7 iulie

8 iulie

9 iulie

12 iulie

12 iulie (2019)

12 iulie

12 iulie

12 iulie

12 iulie

13 iulie

13 iulie

14 iulie

14 iulie

16 iulie

19 iulie

20 iulie

24 iulie

24 iulie

24 iulie

25 iulie

25 iulie

25 iulie

25 iulie

26 iulie

26 iulie

26 iulie

26 iulie

27 iulie

28 iulie

28 iulie

28 iulie

29 iulie

29 iulie

30 iulie

31 iulie

1 august (2018-2019-2020)

1 august

1 august

2 august

2 august

3 august

3 august

3 august

4 august

4 august

4 august

4 august

5 august

5 august

5 august

5 august

5 august

---

Înscriu articolul în tabelul miercurii fără cuvinte, cu menţiunea că n-am timp să intru pe blogurile altor participanţi la joc. Le urez aici, atât lor cât şi oricui altcuiva care citeşte aceste cuvinte, o lună august în care toate au gust – gustul bucuriei! 🙂

Alte câteva poze din luna iunie

sâmbată 13 – 06:36:09

sâmbată 13 – 07:07:58

sâmbată 13 – 08:02:56

sâmbată 13 – 09:58:58 – reacţia sălciei la vederea măştii

duminică 14 – 05:15:48

luni 15 04:44:52

luni 15 – 04:46:30

miercuri 17-19:57:16

duminică 21-05:11:57

luni 22-05:27:15

luni 22-06:18:26

luni 22-06:45:05

marţi 23-04:45:59

marţi 23-05:36:18

marţi 23-05:49:01

marţi 23-05:51:37

miercuri 24-04:35:21

sâmbătă 27 05:00:32

sâmbătă 27-05:32:00

sâmbătă 27-14:01:08

duminică 28-15:52:17

luni 29-15:05:10

marţi 30-00:10:01 „Căldură mare, mon cher!”

---

Azi, 1 iulie, adaug un colaj şi înscriu articolul în tabelul miercurii fără cuvinte.

miercuri, 1 iulie, între 4:43 şi 5:57