Lumea e un loc din ce în ce mai urât.
A nu se trage concluzia că mi s-a urât cu viaţa.
Cred că am scris aici ca să am ce pune dincolo, pe blogul aşa-zis principal, la rubrica „Tot d-ale mele – arhivele lunii…„
Sunt sigură că am scris aici fiindcă pe blogul ăsta nu e loc de comentarii.
„Cine sunt” e ultima „provocare de luni” din Jocul cuvintelor.
Carmen mi-a adus aminte că am mai abordat tema asta, în prima ediţie a jocului – cea găzduită pe blogul lui psi. Aşa că am cotrobăit şi am găsit ce-am scris despre mine atunci – şi nu numai atunci, ci şi cu alte ocazii, sub numele meu real sau sub pseudonim.
Aveţi mai jos un colaj. Clic pe print screen-uri pentru mărire.
Fragment dintr-o baladă veche:
Se spune că, adeseori,
Se-ascunde şarpele-ntre flori
Şi-i muşcă, pe nepusă masă,
Pe cei ce vin să le miroasă.
Fragment prelucrat/adaptat:
Se spune că, adeseori,
Se-ascunde baba printre flori
Şi-i mustră, pe nepusă masă,
Pe cei ce vin să le miroasă.
Dar baba a fost cândva mai… primăvăratică:
Chiar foarte primăvăratică:
Voiam să-i pun azi pe mormânt.
E prea departe, nu ajung.
Dar plâng cu-aceiaşi trişti fiori,
Îţi ud cu lacrimi nişte flori.
Iar astăzi, dacă ar mai fi trăit, ar fi împlinit 100 (una sută) de ani…
Mai jos sunt… fragmente din cadoul pe care i l-am făcut acum 40 de ani şi care, fiindcă mătuşa mea n-a avut copii, mi-a rămas tot mie moştenire. 🙂
„Mai crede cineva în mărţişoare?”
Am auzit întrebarea asta şi m-am gândit să răspund:
De când a murit mama, regăsesc în fiecare an, de 1 martie, parfumul primăverilor copilăriei în ultimul mărţişor pe care mi l-a dăruit şi în bileţelul care îl însoţea.
Iară nu suntu vremile supt cârma omului, ci bietul om supt vremi.
Cred că mi se potriveşte şi mie…
Ca să meargă mai repede traducerile, mă folosesc de prescurtări vârâte în capul computerului cu funcţia „AutoCorrect”. (Îi mulţumesc Cristinei Ghidoveanu, de la care am învăţat şmecheria, pe vremea când lucram la Calea Regilor / The Way of Kings).
Prescurtările se mai schimbă de la o traducere la alta, dacă e cazul, în funcţie de numele personajelor. Acum, pentru Words of Radiance, am regăsit o parte dintre prescurtările de la The Way of Kings şi am făcut şi altele noi. Iată câteva exemple:
Şi cea pentru care am scris acest articol: parshendi – psd.
N-am făcut-o intenţionat, abia azi am conştientizat coincidenţa – şi m-a pufnit râsul. (În poveste, parshendii sunt rasa duşmană.)
Să nu mă înţelegeţi greşit. Nu am pentru PSD mai multe reproşuri decât pentru alţii*. „Penali” au fost, „penali” sunt încă şi-or fi în parlamentul românesc, în toate partidele, în întregul sistem care cu onor (sic!) ne conduce. Acum, în ţara asta, eu una nu ştiu pe cine aş putea vota simţindu-mă cu inima împăcată.
Dar, când actualului balamuc i s-ar putea pune capăt prin retragerea unei singure ordonanţe… Şi când „penalii” din ambele tabere ar putea încheia totul cu un „pupat Piaţa Independenţei”…
Ei, presupun că în spatele acestei încăpăţânări [aparent] zadarnice a parshendilor noştri stau oarece aşi din mânecă şi oarece jocuri de culise** necunoscute nouă, muritorilor de rând, dintre care unii se înjură, se desfrenduiesc şi-şi trântesc câte un „block” pe facebook şi/sau fac plimbări protestare nocturne cu sau fără fragedele lor vlăstare.
Prin urmare, cu tristeţea de rigoare fiindcă trecem prin astfel de vremuri interesante, mă mulţumesc să urmăresc evenimentele la TV şi pe FB, încercând să nu le las să mă ţină prea mult departe de parshendii lui Sanderson.
Trebuie să vă fac şi o mărturisire:
Pesemne visând cu ochii deschişi, am crezut că, aşa cum poţi adăuga, în încăpătoarea farfurie a unui individ lihnit de foame, orice e comestibil, o să pot include în paragrafele de mai sus duzina de cuvinte lansată de actuala ediţie a jocului găzduit de prietenul nostru Eddie. Dar m-am înşelat, n-am băgat e seamă că d-na Inspiraţie m-a părăsit*** fără să verse lacrimi şi s-a ghemuit ea ştie pe unde, ca o mâţă într-o cutie. Sau s-o fi dat şi pentru ‘mneaei vreo ordonanţă de urgenţă şi mă graţiază (sic!) de graţioasa-i prezenţă dacă scriu mai de puţin 200.000 de cuvinte?
* Dacă-mi spuneţi că-s comunişti, înseamnă că habar n-aveţi ce-i comunismul. 
** Dacă în culise nu e decât orgoliu certat cu inteligenţa, am pentru PSD mai multe reproşuri decât pentru alţii.
*** Nu ştiu din ce motive, că, dacă aş fi ştiut, v-aş fi povestit în acest micuţ articol. 😛
Am pus cuvântul penali în ghilimele fiindcă, aşa cum e folosit în acest context, e un soi de barbarism.
Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.
