Din singura scriere cât de cât asemănătoare cu un jurnal pe care am păstrat-o.
Dacă nu mi-o fi lene, poate scriu pe 17 câte ceva despre ziua de 17 septembrie de acum 42 de ani.
(Pe blogurile mele, pe Ghiţă îl cheamă Gheo; aşa mi s-a năzărit – ţicneală cronică, deh! -, în realitate nu i-a spus nimeni niciodată Gheo.)
Ieri am ghicit iar la a doua încercare.
Din prima o să ghicesc când or s-aleagă oamenii ăştia cuvântul OCEAN. Ăştia care-au scos în lume jocul, WORDLE pre numele lui.
Tot ieri, căutând pe net o explicaţie cât mai clară (ca să nu pun din nou link către blogul lui Cudi, că, dacă n-am visat cumva, am mai făcut-o), am descoperit jocul şi pe un alt site, unde e la discreţie – nu ai doar un cuvânt pe zi, ci câte vrea muşchii tăi. Aseară mi-am oferit trei (dintre care am pozat doar două), apoi mi-am promis că nu mai trec pe-acolo, fiindcă dacă mi se pune mie pata pe ceva durează cam prea mult până mi se ia!
Iar pentru explicarea jocului vă trimit din nou tot la Cudi, că mi-e lene să explic eu. 🙂
Asta a fost aşa, ca să nu zic că n-am încercat.
Nu cred că se vor aduna 7 comentarii prin care să se ceară continuarea poveştii.
Într-o lume în colaps, sunt sau nu bine-venite poveştile în care toate aventurile se încheie cu triumful binelui?
Poate că da, fiindcă e nevoie de speranţă şi încredere… Poate că nu, fiindcă speranţa, după toate aparenţele, e deşartă, iar insuflarea încrederii – o biată amăgire…
În fine, cine poate şti ce e bine şi ce e nu, într-o lume în care graniţa dintre bine şi rău e flexibilă şi nicidecum impenetrabilă?
Cred totuşi că nu e de dorit să le băgăm copiilor în cap că binele triumfă întotdeauna. De-aia nu-mi plac poveştile cu sfârşit fericit. Le prefer pe cele cu finalul în coadă de peşte – fiindcă o altă alternativă stă întotdeauna la pândă.
Prin urmare, nu vă promit că încep aici o poveste cu final fericit. Şi nici nu garantez că e cu adevărat o poveste pentru copii. Vă spun doar că am mai înşiruit-o, pe un alt…
Vezi articolul original 1.153 de cuvinte mai mult
Aş avea multe de spus, dar mi-e lene. Poate altă dată – în mai multe alte dăţi.
Deocamdată vă las nişte flori văzute de sus, sau mai degrabă pieziş. 🙂
Când nu face comentarii de genul ăsta (mai găsiţi multe altele pe acelaşi blog, trântite înainte de a fi blocat) şi nu se dă mare pe blogul personal, ipochimenu-n cauză (neam prost din sulă săracă, cum zice o vorbă din bătrâni) pare dispus să culeagă chestionare de pe net şi să le-mprăştie pe unde se nimereşte.
Ăsta, de mai jos, e bun când vrei să-ţi treacă timpul făcând ceva într-o doară, cu urechea la eventualele zgomote de vomă, după ce-ai şters-o pe aia îmbelşugată de pe hol.
Aşadar:
1. Principala mea trăsătura
Băşcălia.
2. Calitatea pe care doresc sa o întâlnesc la un bărbat*
Potenţă & tandreţe.
3. Calitatea pe care o prefer la o femeie*
Ignorarea ultimului răcnet al modei.
4. Ce prețuiesc mai mult la prietenii mei*
Sinceritatea.
5. Principalul meu defect
Băşcălia.
6. Îndeletnicirea mea preferata
Băşcălia
7. Fericirea pe care mi-o visez
Nu-s linge-vis. Sunt mulţumită şi recunoscătoare pentru că am ce am.
8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire
Să mi se întâmple ceea ce mă sperie cel mai mult.
9. Locul unde as vrea să trăiesc
Unde mi-e bine. Acum mi-e bine aici, mulţumesc.
10. Culoarea mea preferata
Cea care se potriveşte cu starea mea de spirit.
11. Floarea care-mi place
Oricare îmi încântă privirea.
12. Pasarea mea preferata
Foaie verde laba gâştei, nu e pasăre ca porcul – deci îl prefer, gătit de alţii, la mine în farfurie. 😛
13. Prozatorii mei preferați
Cei care nu mă plictisesc.
14. Poetii mei preferați
Cei care au simţul ritmului al rimei.
15. Eroii mei preferați din literatura
Cei care mă încântă când le citesc povestea.
16. Eroinele mele preferate din literatura
Cele care mă încântă când le citesc povestea.
17. Compozitorii mei preferați
Cei de muzică de operă.
18. Pictorii mei preferați
Cei ale căror tablouri mă încântă.
19. Eroii mei preferați din viața reala
Toţi cei care mă suportă.
20. Ce urăsc cel mai mult
Nu urăsc nimic, mi-e scârbă de multe şi nu pot să sufăr bloggerii de soiul ipochimenului mai sus menţionat.**
21. Calitatea pe care as vrea s-o am din naștere
M-ajunge ce am. Dacă aveam ceva în plus, cine ştie ce ieşea! 
22. Cum as vrea sa mor
Matusalemică.
23. Greșelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgență
Dau dovadă de cea mai mare indulgenţă când e vorba de greşeli de tastare – că fac şi eu, berechet. 😛
24. Deviza mea
* La tot omul – bărbat, femeie, prieten[ă] cu mine sau nu – preţuiesc inteligenţa dublată de bun simt (măcar în doza în care le posed eu 😆 ); sunt calităţile pe care prefer să le întâlnesc la toţi cei din jur,
** N-am de gând să-i aprob niciun comentariu.
# Puţină muzică:
# O imagine de la Windows 10:
# O glumă de pe Facebook:
# Făcut socoteli:
Ne-am descurca şi numai cu banii din pensii, dar ar fi prea pe sponci. Nu e cazul să renunţ la traduceri.
# Şi azi am tradus prea puţine pagini.
Când le arătam versurile mele, tata şi mama îmi spuneau că poezia înseamnă muncă şi mă trimiteau să citesc numeroasele versiuni ale poeziilor lui Eminescu. Dar s-a întâmplat doar de vreo două-trei ori. Pe urmă nu le-am mai arătat nimic. 🙂
Dar i le arătam lui nenea Mitu (Dumitru Curcăneanu, 23.03.1910 – 15.03.1992), când venea pe la noi – nu prea des, fiindcă nu locuiam în acelaşi oraş. Se chema că „stăm de vorbă ca între noi, poeţii”. Îmi citea poeziile, îmi spunea ce-i place şi ce nu, îmi dădea câte un sfat.
El nu a reuşit să-şi publice epopeile/ poemele istorice, poveştile (una în versuri şi una în proză) şi volumul de poezii. A fost refuzat, pe motiv că „nimeni nu mai citeşte aşa ceva”. Eu mă bucur că măcar acum, când nu mai e printre noi, am găsit două edituri care îi apreciază scrierile. Un volum i-a apărut la Pavcon, pe 31 august 2020. Al doilea e în curs de apariţie la Siono.
Duminică, 26 iunie 2022
Culorile dimineţii
Nori de acasă
Nori de pe coclauri
Coclauri
Coclauri
Capătul drumului pe coclauri: Schitul/Mănăstirea Buluc
Flori din curtea mănăstirii
Luni, 27 iunie 2022
Casta Diva Ziţa/Chiţa/Chiţurina în prepeleac
Nori în amurg
Muzică pe care-am descoperit-o duminică seara:
PAVCON
PAVCON
NEMIRA
Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.
verojurnal 
Comentarii recente